[Profesori altfel] Ramona Crețu: Încerc să integrez cât mai mult ce facem la clasă cu viața lor de zi cu zi, mereu mă gândesc la cum le pot arăta utilitatea celor învățate la clasă

Ramona Crețu a simțit nevoia de a munci mai aproape de subiectele care o preocupă - inechitate socială, accesul la educație, pericolul abandonului școlar – și a ajuns la concluzia că în educație sunt șanse mari să trăiască împlinirea în ceea ce face. Intrarea în învățământ pentru o persoană fără studii în domeniu este, însă, un proces complicat și frustrant în România, așa încât Ramona nu s-a fi încumentat să se apropie de visul său, dacă nu ar fi avut sprijinul Teach for Romania.

Astăzi este învățătoare la Școala Gimnazială Sânpetru din județul Brașov și le spune elevilor săi ”copiii mei”.

”Mediul din care provin elevii mei e foarte diferit, de la familii cu venituri peste medii, la familii în care gradul de școlarizare al părinților nu depășește clasa a treia. Cu toate astea, se joacă împreună, lucrează în echipe, înțeleg că trebuie să avem grijă unii de alții”.

Deși este de puțin timp la catedră, a pus deja bazele unei relații bazate pe comunicare și încredere cu elevii săi de clasa I, așa încât, dacă le spune că vor citi în fiecare vineri câte o poveste nouă, cei mici știu că exact așa se va întâmpla. Pe Instagram este Doamna Ramona și documentează pe contul său momente de la catedră și tot procesul de învățare prin care trec elevii săi. Dar și ea, alături de ei.

Din bio, pe scurt

Am 33 de ani, experiență profesională în multe domenii (lucrez de la 19 ani), cel mai mult am lucrat pe strângere de fonduri pentru ONG-uri. După vreo 13 ani de trăit în București am simțit nevoia de o schimbare așa că acum trăiesc în Brașov. Mereu au fost importante relațiile cu oamenii de la locul de muncă și mă bucur să spun că și în Teach simt că fac parte dintr-o comunitate.

Amintiri din anii de școală

Am fost o elevă norocoasă. :) Am avut parte de susținerea părinților și de câțiva profesori foarte foarte buni pe care cred că nu-i voi uita toată viața. Unii sunt oameni care încă activează în învățământ (ba chiar au fost și premiați pentru activitatea lor), alții sunt oameni care au avut doar un mic episod din viață la catedră, dar am avut norocul să mă bucur de ghidajul lor.

Decizia de a preda

Lucram pe strângere de fonduri într-o echipă care îmi plăcea mult, însă în contextul pandemiei am început să mă simt izolată de impactul pe care mi-l doream de la munca mea. Simțeam nevoia de o muncă mai la firul ierbii, mai aproape de subiectele care mă preocupă (inechitate socială, accesul la educație, pericolul abandonului școlar) și după ceva analizat și introspecție am ajuns la concluzia că în educație sunt șansele cele mai mari să găsesc împlinirea pe care o caut.

Credit foto: Cătălin Georgescu

Înscrierea în Teach for Romania

Știam de organizație de când s-a înființat în România, am admirat munca lor de la distanță și am mai fost tentată să aplic. Anul trecut când am și depus efortul de a mă uita mai atent la ce îmi doresc de la muncă, ce contează pentru mine, s-au aliniat astrele și am trecut prin procesul de selecție, acum iată-mă, la clasă. :) Realist vorbind, deși educația e un subiect de interes pentru mine de mult timp, fără sprijinul Teach nu m-aș fi încumetat să intru în sistem. Pentru un necalificat e un proces complicat, uneori frustrant și comunitatea Teach m-a ajutat enorm în luarea acestei decizii cu încredere și în cunoștință de cauză.

Ce a implicat schimbarea domeniului de lucru

A venit cu mult entuziasm, multă multă muncă și cu o doză de anxietate cred eu bine gestionată (am de mulțumit anilor de terapie pentru asta :)) Nu am schimbat doar domeniul ci și orașul dar am în jurul meu prieteni și familie care au fost foarte încurajatori în perioada asta. În plus, prieteniile pe care le-am legat prin intrarea în Teach au fost de mare ajutor pentru că am mereu cu cine să vorbesc despre grijile și provocările prin care treceam împreună.

Școala unde predai

Predau la Școala Gimnazială Sânpetru, la clasa I. Locul e unul foarte divers din punct de vedere al contextului socio-economic, am avut norocul să ajung într-o școală în care cadrele didactice sunt dedicate, foarte interesată de noi oportunități prin care putem susține elevii mai bine și mai sunt și răbdători cu o debutantă ca mine care pune multe întrebări doamnelor învățătoare cu ani de experiență câți am eu de viață. Copiii sunt minunați - curioși, empatici, timizi, vorbăreți, așa cum sunt toți copiii, în toate fațetele lor complexe. Mediul din care provin elevii mei e foarte diferit, de la familii cu venituri peste medii, la familii în care gradul de școlarizare al părinților nu depășește clasa a treia. Cu toate astea, se joacă împreună, lucrează în echipe, înțeleg că trebuie să avem grijă unii de alții.

Ce îți amintești din prima zi la catedră

Am avut emoții “ca la începutul școlii” și știu că am avut gândul acesta că uite, probabil și profesorii mei au avut emoții și nu mă mai gândisem cum se simțea experiența asta pentru ei. A fost un bun moment de empatie, făcând retrospectiva asta de partea cealaltă a catedrei. Copiii erau și ei emoționați dar cu ajutorul câtorva jocuri de cunoaștere ne-am apropiat. Marcant ar fi faptul că mi se părea totul puțin ireal, mă pregăteam de aproape un an de momentul acesta, cunoașterea copiilor MEI de la clasă și în sfârșit se întâmpla.

Așteptări și temeri la început de drum

Mă așteptam să fie greu și asta mi s-a confirmat, e mult de muncă pentru un profesor sau învățător să creeze experiențe de învățare valoroase pentru copii, după cele 4 ore la clasă mai petreci câteva ore bune acasă planificând pentru următoarele lecții. Am de gestionat situații super diverse, nicio zi nu seamănă perfect cu alta pentru că lucrez cu 20 de omuleți cu propriile trăiri și sentimente.

Responsabilitatea pe care o simt față de copiii mei (predau la clasa I, dacă eu îmi fac bine treaba la finalul anului ei vor ști să scrie și să citească și dacă nu e asta ceva de impact pentru tot restul vieții, nu prea știu ce ar fi :)) e ceva la care sunt atentă constant și care mă face să perseverez chiar și când simt că e greu. Surpriza plăcută a fost colectivul școlii, auzisem multe povești mai puțin fericite așa că speram la ce-i mai bine dar mă pregăteam și pentru ce-i mai rău dar chiar a fost peste așteptări, e o echipă de oameni super competenți și foarte conectați la educația centrată pe copil.

Ce este greu, ce este ușor

Sunt încă la începutul acestui prim an de învățământ deci e posibil ca părerea să mi se mai schimbe pe parcurs însă cel mai greu mi se pare să fiu mulțumită cu ce fac. Mă uit la colegele mele care au terminat liceul pedagogic, facultate de profil și au mulți ani de experiență, încerc să fur cât mai mult din bunele lor practici dar simt că sunt novice, un rol care nu-mi e chiar familiar. M-am înscris anul acesta la un program de conversie profesionala pentru învățământul primar și preșcolar și încerc să mă pregătesc cât de bine pot pentru copii, să le ofer lor ce pot mai bun. Cel mai frumos e timpul petrecut cu copiii, fără niciun dubiu, au uneori intervenții atât de surprinzătoare sau înduioșătoare încât mă alimentează cu energie.

Experiența Teach, până acum

Tot procesul de formare, atât online și în format fizic a fost foarte bine gândit. E foarte intens, timp de 6 săptămâni îți canalizezi energia către asta dar e ce cred că ar avea nevoie orice om care își dorește să fie un profesor bun. E mult accent pus pe crearea unei relații pozitive cu elevii, pe cum poți să schimbi lucruri în comunitatea în care ești, cum să lucrezi mai bine cu ceilalți pentru binele copiilor și, foarte important, cum să fii tu bine cu tine în tot procesul ăsta. Simt că mi-a dat uneltele și rețeaua de sprijin atât de necesare pentru intrarea în învățământ.

Importanța acestui program pentru profesorii din România

Cum spuneam, eu n-aș fi intrat în învățământ fără acest program deci sigur nu pot fi obiectivă dar orice profesor care își dorește să ofere o experiență de învățare de calitate copiilor ar avea ceva util de luat din acest program. În comunitatea de profesori Teach sunt oameni ca mine, debutanți, dar sunt și oameni cu mulți ani de experiență care au spus la finalul programului că privesc acum activitatea lor la clasă printr-un alt filtru. Am mai spus despre comunitate dar simt nevoia să reiau, în toți oamenii care au trecut prin program sigur vei găsi pe cineva care s-a lovit de o problemă asemănătoare cu a ta și te poate ajuta să o gestionezi, să înveți din ce a funcționat sau nu la clasă.

Stilul tău de predare

La prima ședință cu părinții le-am spus direct că eu nu sper să vină copiii acasă și să spună că eu sunt cea mai grozavă, ci că sunt corectă. Pentru mine sunt importante regulile și rutinele de la clasă pentru că ele sunt baza pe care apoi clădești învățarea. Dacă ei sunt agitați, vorbesc unii peste ceilalți sau se poartă urât unii cu ceilalți, aș putea avea cel mai grozav plan de lecție și n-ar conta. Sunt fermă în ceea ce privește așteptările mele de la ei, chiar dacă nivelul în clasă nu e unul unitar, deci lucrez diferențiat cu ei, dar vreau ca fiecare să încerce să rezolve sarcina de lucru cât de bine poate. Așa știu și ei că atunci când îi laud, chiar sunt sinceră, apreciez efortul lor.

Cum te văd colegii

Colegii cred că ar spune că pun multe întrebări și că sunt calmă, chiar și când sunt multe de făcut, respir adânc și îmi fac un plan.

Și elevii tăi

Elevii cred că mă văd așa cum sunt, interesată de procesul lor de învățare și de lumea lor interioară. În fiecare pauză mai povestim una-alta despre ce le-a plăcut, ce li s-a mai întâmplat și eu mă bucur mult că au nivelul acesta de încredere în mine.

De ce te plac

Cred că mă plac pentru că spun ce fac și fac ce spun. :) Avem o relație bazată pe încredere și comunicare, ne-am sfătuit în privința regulilor clasei și a consecințelor. Dacă le spun că vom citi o poveste nouă în fiecare vineri, ei au încredere în mine că asta vom face pentru că m-am ținut de cuvânt până acum. Dacă le spun că în momentele în care sunt agitați și vorbesc în timpul orei ne oprim complet din activitate și stăm 2 minute în bănci, în liniște, ei știu că asta se va întâmpla pentru că am decis împreună regula.

Superputerea ta

Încerc să integrez cât mai mult ce facem la clasă cu viața lor de zi cu zi, mereu mă gândesc la cum le pot arăta utilitatea celor învățate la clasă pentru că abia atunci cred că găsesc și ei motivația să persevereze când e greu. Dacă la litere de exemplu doar le-aș spune că trebuie să exerseze scrisul pentru că e bine să știi să scrii, pentru ei ar fi ceva abstract, în schimb avem discuții și exemple de situații și cuvinte importante pentru fiecare dintre ei în care noua abilitate de a scrie ar fi necesară. Așa cred că exersează și ei bucata de motivație intrinsecă, își găsesc propriile motive pentru a continua.

O privire asupra școlii românești

Oamenii dedicați cred că sunt principalul punct forte al școlii românești, știu profesori care fac multe ore în plus cu elevii lor, profesori care scot copiii din clase pentru experiențe de învățare în natură, oameni cu adevărat inspiraționali. Cu toate astea, până nu vom reuși la nivel de societate să privim școala drept ceva cu adevărat important în care investim energie și fonduri, nu cred că putem îmbunătăți lucrurile într-un mod sistemic.

Schimbări din pandemie

Cred că toți avem nevoie de comunitate, să ne amintim că lumea există și dincolo de pereții locuinței noastre. Copiii sunt rezilienți însă e clar că nu au parte în online de aceeași experiență formativă pe care ar avea-o prin interacțiunile în persoană cu colegii și prietenii.

Gânduri pentru următorul an

Sper să învăț cât mai multe alături de copiii mei, sper să reușesc să le stârnesc tuturor interesul pentru lectură și sper foarte tare să reușesc să-i susțin pe cei care încă au dificultăți la școală să le depășească. Și mai sper să ne bucurăm de timpul petrecut împreună, mi se pare că timpul trece foarte repede și sper să mă pot opri din când în când doar să mă bucur de frumusețea procesului lor de creștere și învățare.