Sa ridice mana sus cine nu a mers la teatru anul asta. Apoi, sa ridicam mana cei care nu l-am vazut in spectacol pe Paul Cimpoieru, pentru ca am ales sa mergem la aceleasi spectacole de pe afisele A1 lipite pe marile bulevarde, cu actorii deja consacrati. Paul Cimpoieru s-a lasat intr-o zi de facut bani pentru altii si a ales sa-si urmeze visul. Acela de a se exprima prin ce stie el mai bine, chiar daca asta poarta generic denumirea de teatru.
Asa ca atunci cand intr-o seara cand veneam de la jobul bine platit si ma plimbam pe sub teii infloriti de pe strazile cu nume de capitale (Londra, Roma, Washignton) cineva plangea in urma mea. O umbra. Un scancet. Un inger cu aripile tarandu-si-le pe trotuar. Atent si speriat am inteles: eram eu. Din acel moment, am inteles: Ai grija de visele tale! Asculta-ti instinctul. Si gata!, povesteste Paul.
Cel mai fresh spectacol al sau se numeste El Muro si e facut in colaborare cu o gasca de adolescenti, spune Paul. I-ar placea sa existe un public care sa decida ce e bine si ce e rau, sa vada cat mai multe spectacole independente, nu sa se joace mereu aceeasi piesa. Sa fie loc pentru toti sub soare, iar oamenii sa fie mai deschisi la nou. Teatrele de stat sa nu fie numai cu bani de la stat, iar cele private sa nu urmareasca numai banul sponsorilor. Povestea actristului Homo Cimpoierus mai jos.
