Istoric, dans-terapia datează undeva prin anii 1940 și a fost dezvoltată pe fondul schimbărilor de la începutul secolului în dezvoltarea psihologiei, deși dansul și terapia s-au mai întâlnit și în alte perioade, ne spune Irina Marinescu, coregrafă și manager cultural. Irina, alături de un psihoterapeut și un neurolog, a pus pe picioare proiectul ParkinsOn Dance, ateliere de formare în dans terapie pentru profesioniști, ateliere de dans terapie pentru pacienți în București și Azuga și o reprezentație artistică destinată publicului larg.
”Am gândit alături de colegii mei - Loredana Larionescu, artistul vizual Tudor Popa, scenografa Silvia Niculae - un mod în care, prin mijloace artistice să avem o experiență care, pe lângă o înțelegere a ce înseamnă viața cu Parkinson, să ne dea bucurie și speranță”, spune Irina.
În ce a constat proiectul, care a fost feedback-ul celor implicați, de ce nu sunt mai multe astfel de proiecte și care sunt efectele dansului asupra bolnavilor de Parkinson, am încercat să aflăm de la Irina Marinescu, în cele ce urmează.
