Cristina Șerban: Visez la o școală în care FIECARE copil să aibă acces la o educație de calitate, indiferent de mediul din care provine

Cristina Șerban a fost profesoară în programul Teach for Romania, apoi a mentorat profesorii și acum creează resurse pe zona de numerație și matematică aplicată. A coordonat crearea manualelor de numerație pentru ciclul de preșcolari, primar mic, primar mare și acum lucrează la resursele pentru gimnaziu. Tot ce a făcut si face este pentru învățământul din mediile vulnerabile.

"Asta e frumusețea matematicii. Că e peste tot. Poți cânta și în același timp învăța cifrele, poți lua prânzul împreună cu “doamna” și colegii tăi și să înveți și forme geometrice, poți merge în curtea școlii să desenezi cu creta și înveți culorile sau la baie și numeri pașii", spune Cristina.

Pentru Cristina fericirea e atunci când poate dărui la rândul ei fericire. Și-ar dori o școală în care orice copil să poată visa și trece peste obstacolele din cale. Despre munca Cristinei în domeniul numerației și realitățile din lumea școlilor vulnerabile, în materialul de mai jos.

Întâlnirea cu Teach for Romania

După mai bine de 10 ani în mediul corporatist și 8 ani de voluntariat, am ales să intru oficial în mediul ONG prin programul „Voluntar de profesie”. Cele 9 luni petrecute cu copiii de la Asociația Hercules din Costești, județul Argeș, mi-au schimbat viziunea asupra vieții și a ceea ce este cu adevărat important.

În cadrul asociației Teach for Romania am fost mai întâi învățător pentru aproape 4 ani, unde am văzut de la firul ierbii problemele pe care la întâmpină atât profesorii cât și elevii, părinții, întreaga comunitate. Am fost apoi tutor, adică am mentorat și am susținut profesorii care intră în program, iar acum coordonez proiectele de numerație și STEM din organizație.

Studiile în jurnalism, științe politice și pedagogia învățământului primar și preșcolar m-au ajutat să învăț să pun întrebări și să ascult autentic. Anii de antreprenor și formator mi-au arătat că orice vis se poate realiza cu perseverență și oamenii potriviți alături.

Visez la o școală în care FIECARE copil să aibă acces la o educație de calitate, indiferent de mediul din care provine. O școală în care să creăm un mediu incluziv care îi duce pe elevi mult dincolo de procesul de „întrebare și răspuns” asociat cu învățarea. O școală în care FIECARE copil să poată înflori, visa și sfida obstacolele care i se pun în cale.

Cred că fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viață și am învățat că poți fi fericit, doar dăruind fericire.

Conceptul de numerație

Programul pentru Evaluarea Internațională a Studenților (PISA) definește literația matematică ca fiind capacitatea de a aplica cunoștințele, abilitățile și înțelegerea matematicii într-o serie de situații din viața reală și de a rezolva probleme matematice.

Programul PIAAC (Programul Internațional de Evaluare a Competențelor Adulților) definește numerația ca fiind capacitatea de a înțelege și a utiliza concepte matematice de bază pentru a rezolva probleme concrete în viața cotidiană. Acesta include abilități precum interpretarea și compararea datelor, calcularea și rezolvarea problemelor legate de bani și măsurători, și utilizarea tehnologiei digitale pentru a rezolva probleme matematice.

Alfabetizarea matematică depășește abilitățile de aritmetică de bază. Ea include capacitatea de a analiza și interpreta date, de a înțelege modele și relații matematice și de a evalua critic argumentele matematice. O persoană cu alfabetizare matematică poate utiliza matematica pentru a interpreta informații cantitative, pentru a evalua validitatea argumentelor și pentru a lua decizii corecte pe baza raționamentului matematic.

Abilitățile de numerație sunt esențiale pentru ca indivizii să funcționeze eficient în societate, atât din punct de vedere personal, cât și profesional. Numerația este esențială pentru ca indivizii să navigheze prin complexitățile vieții moderne, să ia decizii informate și să participe pe deplin în societate. Este o abilitate fundamentală care îi împuternicește pe oameni să reușească din punct de vedere academic, profesional și personal, contribuind la bunăstarea lor generală și la bunăstarea comunităților din care fac parte.

Dezvoltarea competențelor de numerație la vârste fragede este vitală pentru construirea unei baze educaționale solide, îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor, facilitarea aplicărilor în viața reală, îmbunătățirea dezvoltării cognitive, creșterea încrederii în sine, pregătirea pentru viitorul profesional și promovarea echității educaționale. Abilitățile de numerație timpurii împuternicesc copiii, permițându-le să reușească atât din punct de vedere academic, cât și în diferite aspecte ale vietii.

Deși datele despre întârzierea numerației la copiii mici sunt limitate, știm că variază în funcție de diverși factori, cum ar fi locul în care trăiesc, statutul socio-economic al părinților și accesul la resurse. Unele constatări comune au arătat faptul că există un risc mai mare pentru copiii ce provin din zone vulnerabile, de a se confrunta cu dificultăți de numerație, deoarece au adesea o expunere limitată la experiențe și oportunități timpurii de învățare a matematicii.

Cum s-a desfășurat efectiv proiectul 

Proiectul „Eu la puterea viitor” a luat naștere în primul rând de la nevoia profesorilor noștri de a aduce matematica cât mai aproape de realitatea elevilor și de a lucra diferențiat cu ei. În multe din școlile în care mergem, există clase de simultan, clase unde poți întâlni copii cu lacune mari, copii care nu frecventează zilnic școala, copii de clasa a 3-a de exemplu, care nu reușesc să facă adunări sau scăderi simple. Ca profesor debutant (și nu numai) e greu să îți dai seama la ce nivel al unei competențe se află un copil și deși încerci să îl ajuți, de multe ori nu știi de unde să începi.

După ce am conștientizat această nevoie, am început să căutam resurse, cercetări, să vedem ce se întâmplă „în lume”. Potrivit oamenilor de știință și educatorilor, provocările în dezvoltarea numerației la copii și adulți includ:

1. „Challenges in Developing Numeracy Skills: Evidence from PISA” de la Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) (2015) – Acest studiu a identificat lipsa legăturilor și exercițiilor aplicative conectate cu lumea reală și metodele de predare ineficiente ca provocări cheie în dezvoltarea abilităților de numerație în rândul elevilor.
2. „The Impact of Socioeconomic Status on Mathematical Performance: A Meta-Analysis” by J.L. Meece, J.A. Eccles, and J.A. Wigfield (2002) – Această cercetare a constatat că mult mai puțini dintre elevii din medii socio-economice dezavantajate au performanțe bune la matematică și a identificat sărăcia ca o barieră în dezvoltarea abilităților de numerație.
3. „Teacher Professional Development in Mathematics: A Review of the Literature” by A.E. KATCH and J. M. ROSENBERG (1999) – Acest studiu a constatat că mulți profesori nu au oportunități de formare și dezvoltare profesională pentru a preda eficient abilitățile de numerație.
4. „The Effect of Real-World Context on Mathematical Performance” by D.A. Grouws and S. P. Otterbring (2002) – Această cercetare a arătat că încorporarea contextului/situațiilor din lumea reală în instruirea matematică poate îmbunătăți înțelegerea și performanța elevilor.
5. „Parental Involvement and Mathematical Performance: A Meta-Analysis” by M.A. Henderson and K. Mapp (2002) – Acest studiu a constatat că nivelurile mai ridicate de implicare a părinților în educația copiilor lor au fost asociate pozitiv cu o performanță mai bună la matematică.

Pornind de la această nevoie identificată atât în comunitatea profesorilor Teach for Romania, cât și la nivel internațional, ne-am dat seama că trebuie să facem ceva. Și o să o iau pe pași. Matematic, așa.

Primul pas a fost să construim o matrice pentru competențele incipiente de numerație și le-am grupat pentru grupele și clasele de la nivelul preșcolar și primar.

Eram încă în concediu de maternitate, când m-a sunat colega mea, Cătălina Leuca (cea care a și gândit și început acest program), care mi-a spus că are o idee. “Cum ar fi dacă am organiza competențele de matematică și le-am face ca un arbore de la preșcolar până la clasa a IV-a, astfel încât să punem bazele mult mai devreme?”. Fracțiile, gândirea algebrică, probabilități, statistică să vedem ce înseamnă ele, care ar fi nivelul pe care este rezonabil să îl așteptăm de la un elev la diverse clase și cum se completează aceste niveluri. Astfel că, atunci când un profesor de clasa a III-a să zicem, descoperă ca un elev nu este la nivelul la care ar trebui, să poată da un pic în spate sau în față și să își dea seama unde anume trebuie să mai lucreze cu el. Ceea ce am și făcut. Am construit această matrice.

Pasul al doilea a fost să dezvoltăm în colaborare cu alumni ai programului, niște teste pentru evaluarea predictivă și sumativă pentru toate clasele de primar (cu Florentina Simin-Tituleac) și am ales o modalitate de evaluare prin interviu individual sau cu grupe foarte mici de copii la grădiniță (împreună cu Bianca Hurjui și Mălina Flocea).

Pasul al treilea a fost să concepem, tot împreună cu alumni ai programului Teach for Romania, 3 ghiduri metodice: eu pentru nivelul preșcolar, Diana Trușcă pentru primar mic, Nastasia Alexandru pentru primar mare. Aceste ghiduri conțin atât sugestii metodice testate în timp, cât și activități practice și resurse non-conformiste și ancorate în viață cât și sugestii bibliografice pentru a-i ajuta atât pe educatorii și învățătorii începători, cât și pentru cei mai experimentați. Pot fi folosite și de către învățătorii și profesorii care lucrează remedial cu diferite grupe de vârstă de elevi. Se găsesc pe pagina TeachforRomania sau pe platforma MENTO și se pot descărca gratuit.

Pasul al patrulea. Am conceput împreună cu Cătălina Leuca și Mălina Flocea kituri pentru dezvoltarea numerației, care să vină în sprijinul activității profesorului, kituri care se bucură deja de succes în rândul elevilor, care se simt inspirați și motivați să le folosească pentru a explora lumea înconjurătoare.

Pasul al cincilea. Am gândit un protocol de formare pentru educatorii și învățătorii noștri. Sunt sesiuni lunare de pregătire, în care sunt abordate modalități practice de dezvoltare a fiecărei competențe de numerație în parte, iar de anul acesta am creat și un program pentru remedial. E multă muncă, sute de ore și nu ar fi fost nimic posibil fără implicarea profesorilor noștri în primul rând, care nu de multe ori simt că sunt la capătul puterilor și fac eforturi supraomenești pentru a fi cea mai bună variantă pentru elevii lor, dar și multă muncă și pasiune pentru educație și din partea mentorilor pe numerație și a managerilor de profesori care sunt acolo să îi sprijine la fiecare pas. Și evident multă încredere în ceea ce facem din partea partenerului BCR, care ne-a susținut încă de la început în pilotarea programului de numerație.

Spun de la început, pentru ca am încercat să comprim 2 ani de muncă în 5 pași, iar acum am ajuns cumva cu povestea programului în „zilele noastre”, când după ce am văzut rezultatele acestui pilot – 8 din 10 copii au avut un progres de minim 30%, am zis: Wow! Trebuie să dăm asta mai departe. Dar nu puteam să mergem mai departe, fără să avem confirmarea de la cineva avizat că facem bine ceea ce facem. Așa că, ne-a venit ideea să mergem la Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație.

Astfel, anul trecut am ajuns la Pasul al șaselea, și am început colaborarea cu IDEE. Mihaela Singer a revizuit harta competențelor, a creat și alte instrumente de evaluare inițială și am început astfel un nou pilot. Am aplicat evaluări inițiale începând cu grupa mare până la clasa a IV-a pentru 243 elevi.

Atât profesorii, cât și elevii au fost încântați, în special de kit-urile primite. Este mult mai ușor să înțelegi unitățile de măsură, dacă poți măsura cu mâna ta, să înveți înmulțirea prin joc sau fracțiile experimentând.

Manualele de numerație

Nu aș îndrăzni să le numesc chiar manuale, aș zice că sunt 3 ghiduri – unul pentru preșcolar, unul pentru primar mic și unul pentru primar mare –, care să îi ajute pe profesorii noștri și nu numai. Ele conțin sugestii metodice, cât și activități practice și resurse ancorate în viața elevilor, dar și sugestii bibliografice și resurse pentru fiecare competență. Ce cred că ajută, este faptul că le poți folosi în paralel într-o clasă în care trebuie să predai diferențiat și că sunt exemple de multe activități pe care le poți face în pauze sau la alte ore prin care poți dezvolta competențe de matematică. Asta e frumusețea matematicii. Că e peste tot. Poți cânta și în același timp învăța cifrele, poți lua prânzul împreună cu “doamna” și colegii tăi și să înveți și forme geometrice, poți merge în curtea școlii să desenezi cu creta și înveți culorile sau la baie și numeri pașii.

Sunt exemple la îndemâna oricui, cu materiale pe care le poți găsi în curtea școlii sau acasă, mai ales la sate.

Cum se raportează elevii de la sate la tehnologie

Elevii sunt… copii. Iar copiii prin definiție sunt curioși și dornici să învețe și să experimenteze orice lucru nou. Dificultatea la școala la care am predat eu, a constat în infrastructură. Nu aveam conexiune la internet, nu aveam acoperire nici măcar pentru apel de voce. Nu puteam face un hotspot la nevoie. Orice încercam să le arat, trebuia să iau de acasă pe un stick sau pe laptop, limitând astfel orice încercare de expunere a elevilor la resurse digitale și oportunități de învățare online.

Pandemia m-a prins în concediu de maternitate, deci nu am experimentat învățatul prin Zoom, dar mi se pare foarte greu. Mai ales pentru clasele mici - grădiniță, clasa pregătitoare. Acolo unde toata învățarea este sau ar trebui să fie despre manipularea materialelor, despre mișcare, despre experimentare și relaționare de grup, nu cred că poți face asta online.

Când și cum ai început să predai în școală la sat

Am început sa predau în 2016, când am intrat în Teach for Romania. Începutul a fost… aș vrea să spun ușor, dar nu a fost deloc așa. Începând cu resursele. Venită din corporație, eram obișnuită să existe o procedură pentru orice, un folder de unde să îmi pot lua informațiile la nevoie. Dar am descoperit că nu e așa. Vorbim de informații simple, de la a completa o condică sau catalogul, la ce faci dacă îți fug elevii din clasă?

Am avut însă norocul să pot beneficia de inteligența colectivă a comunității Teach for Romania și a formărilor și resurselor oferite. La fiecare final de Academie de Leadership și Formare în Educație (care este un program intens, greu, transformațional de formare inițială) le spun mereu profesorilor, că de fapt, greul începe în septembrie. La clasă. Acolo ești singur. Acolo trebuie să găsești tu soluțiile imediat. Ești responsabil nu doar de educația elevilor tăi, ci și de viața lor.

Îmi amintesc că în primele săptămâni de școală, un elev de-ai mei, după o ceartă cu sora lui geamănă, a apărut cu un topor de tăiat lemne în clasă. Dacă mă întrebi acum, nu aș putea să îți spun cum am sărit peste bănci, cum i-am smuls toporul din mâini sau cum am gestionat situația după. Cu copiii nu ai pauză. Chiar dacă se sună de ieșire, tu, ca profesor, trebuie să fii acolo. Printre ei. Cel puțin la început. Până reușești să creezi un mediu sigur, să creezi o relație de încredere.

La mine a durat undeva la 3 luni să pot să țin o lecție cap-coadă. Să reușească să lucreze în echipă. Să aibă încredere unii în ceilalți și să își însușească viziunea pe care o aveam la clasă: „Toți pentru unul și unul pentru toți”. A fost nevoie de multă muncă, multă învățare și dezvățare de ambele părți, de reguli și consecințe, de încredere și mai presus de multă, multă, dragoste. După ce am reușit să avem încredere unii în alții, după ce relația s-a format, a venit partea frumoasă. Veneam toți de drag la școală. Învățam cu bucurie.

Problemele din mediul rural

Există provocări pe care elevii din zonele rurale le întâmpină, iar eforturile de a reduce decalajul dintre educația rurală și cea urbană sunt cruciale. Provocările pot fi de la infrastructură sau lipsa opțiunilor de transport fiabile, la dificultatea în a atrage și menține profesori sau lipsa resurselor și materialelor educaționale.

Ce fel de elev ai fost tu

În clasele mici, primar-gimnaziu am fost copilul premiant. Mi-am făcut prieteni cu care încă mă văd, am învățat multe despre viață și am avut norocul să am parte de profesori care încercau cu orice preț să ne facă să înțelegem materia, să o aducă cât mai aproape de realitatea noastră.

Îmi amintesc de profa de spaniolă care ne făcea omletă ca să învățăm mai ușor ingredientele, de profa de română care ne făcea costume ca să facem jocuri de rol, orele în laboratorul de fizică și fericirea care ne acapara atunci când ne ieșeau experimentele, mirosul de “ou clocit” de la chimie. La liceu însă, mi s-a părut greu tare. A apărut bullyingul, simțeam că pierd vremea, că nu învăț nimic, scriam pagini întregi pe care nu le înțelegeam. A fost o trecere grea și s-a produs o ruptură uriașă. Eram la profil de mate-info și în primul an învățam informatică fără calculator. Doamna de informatică ne desena tastatura pe tablă. Evident că și rezultatele au fost în scădere.

Ce mi-a plăcut în școala primară a fost ceea ce am încercat să replic si eu la clasă când am fost învățătoare. Sentimentul acela de acasă, de „hai ca se poate!”, de „suntem împreună aici”. Respectul și dorința de a învăța și de a fi mai bun.