Regizorul Adi Voicu debutează în lungmetraj cu un film inspirat din realitate. Dintr-o realitate trăită chiar de el în urmă cu 12 ani, când a simțit pe propria piele abuzul de putere al autorităților. În 2012, Adi a participat la o demonstrație de la care a fost luat cu forța și urcat într-o dubă a poliției. Experiența, un adevărat calvar, a fost documentată de el și ulterior expusă în plan ficțional în „Captura”, un film care reușește să capteze diverse nuanțe ale violenței și fragilității umane.
"Sper ca spectatorul să depășească barierele percepției și să se gândească la anumite aspecte comune cu cele ale personajelor. Dacă lumea e praf, e praf din cauza noastră. Nu există lumea și noi, noi suntem lumea", spune Adi.
„Captura” se vede în cinematografele din România, iar noi povestim cu Adi Voicu, regizorul și scenaristul filmului, despre etapele de creație și munca actorilor pe platoul de filmare.
Pot să spun că am avut un parcurs natural, am asimilat și am avansat. În școala generală am trăit drama închiderii cinematografelor. Cădeau pe capete, unul după altul. Vecina noastră, doamna Chiujdea era în acea perioadă proiecționistă la cinema Patria și Popular, iar în final când au mai rămas două sau trei cinematografe și angajații cinematografelor au fost trecuți probabil în în șomaj sau la munca câmpului, doamna Chiujdea dacă nu mă înșel, a rămas ultimul proiecționist al orașului Brașov. Dânsa a proiectat ultimul film, nu mă întrebați care a fost, știu că după o vacanță de vară extrem de aventuroasă, m-am întors acasă și am aflat vestea că în oraș nu mai este nici un cinematograf deschis. În scurt timp Cinema Arta devenise sală de billiard, Cinema Astra sală de Bingo, Partia, Popular doar închise. Acestea erau cinematografele de centru, cele de cartier s-au stins fără prea multă vizibilitate. Cred că ultimul căzut a fost Cinema Modern, iar astăzi este singurul funcțional, în afară de sălile din mall.
