[Newsletter Collection] Andreea Giuclea: Îmi place să explorez relația noastră cu performanța, cum ne raportăm la victorii și la eșecuri și felul în care sportul poate vorbi despre natura umană

Într-o formă sau alta, Andreea Giuclea a fost prietenă cu scrisul de mică - de la povestioare inventate, la revista școlii și scrisori cu prietenii, până la cronici ale meciurilor colegilor de clasă. În viața de adult, scrisul i-a devenit profesie. Andreea este jurnalist și îmbină jurnalismul narativ cu pasiunea pentru sport, aducând cititorilor poveștile sportivilor care sunt exemple de putere și anduranță, însă performanțele lor au mereu o poveste umană în spate.

În 2019, s-a gândit să își construiască o casă virtuală proprie, unde să comunice cu cititorii săi și să le arate, de aproape, câte pot învăța din lumea sportului. A creat newsletterul Povești din Sport. Prima poveste a fost despre Andy Murray și despre rolul pe care l-a avut în lupta împotriva sexismului din tenis.

"Am vrut să ofer o platformă vocilor și perspectivelor feminine deseori neglijate sau caricaturizate din presa de sport mainstream, așa că am scris destul de mult, mai ales la început, despre inegalitatea de gen și experiența femeilor în sport, despre barierele de care se lovesc femeile", spune Andreea.

Povestim în continuare cu Andreea Giuclea despre poveștile din sport pe care le scrie și le trimite către abonații săi de două ori pe lună.

Etape care te-au adus aici

Pasiunea pentru scris și pentru sport au mers mereu mână în mână, dar cred că momentul cel mai important a fost când am descoperit, prin DoR, jurnalismul narativ, și am înțeles că poți scrie și despre sport în felul acesta, căutând poveștile umane, dincolo de știri despre transferuri și cancanuri și de declarațiile scurte de după un meci. Am simțit că genul ăsta de jurnalism e răspunsul întrebărilor mele de copil, când mă uitam la sport cu fascinație pentru tot ce se întâmpla dincolo de transmisia de la televizor. Cu fiecare interviu, poveste sau reportaj – scrise întâi pentru DoR, apoi pentru alte publicații cu care am colaborat, cum e Lead.ro – , am câștigat curaj, încredere și multă recunoștință că pot accesa, prin legitimația de jurnalist, lumile interioare ale sportivilor.

Când și cum a apărut pasiunea pentru scris

Mi-a plăcut mereu să scriu, de la inventat povestioare, scris pentru revista școlii, schimbat scrisori cu colega de bancă când nu ne mai lăsau părinții să vorbim la telefon pentru că încărcam prea mult factura sau cronici ale meciurilor colegilor de clasă din campionatul de fotbal al școlii. Au fost apoi texte mai lungi sau mai scurte, reportaje și corespondențe de la competiții din țară sau internaționale, și de câțiva ani newsletterul, care îmi aduce mai multă flexibilitate, o relație mai directă cu cititorii și un filtru ceva mai personal.

Ideea newsletterului

Numele (Povești din Sport) reflectă destul de direct conținutul: povești care ne aduc mai aproape de sport și de spotivi, iar ideea a apărut în 2019, din dorința de a avea o casă a mea, un loc unde să comunic direct cu cititorii, să creez o comunitate în jurul acestei pasiuni și să le arăt și altora de ce iubesc eu această lume și ce putem învăța din ea, în speranța că îi pot apropia de ea dacă o văd prin ochii mei. A fost și dorința de a avea un spațiu unde să scriu cât de des simt despre sporturile feminine, pentru că simțeam că nu primesc suficientă atenție și respect în publicațiile maintream.

Ce ți-ai dorit să aduci cititorilor tăi

Mi-am dorit să ofer această fereastră spre lumea sportului de care spuneam mai devreme, un loc unde să găsească povești care merită mai multă atenție, unde pot primi mai mult context și mai multe perspective, dincolo de partea de actualitate, dar și un mod de a ne uita la sport prin prisma valorilor pe care le promovează, a lecțiilor și inspirației pe care le oferă. Cred că are puterea de a oferi emoție și speranță cum nu multe domenii o pot face și avem tot mai multă nevoie de astfel de oaze.

În ultimul timp simt că a devenit și pentru mine tot mai mult un refugiu, pe măsură ce lumea devine tot mai greu de înțeles și navigat și găsim tot mai rar momente de respiro, raze de speranță, de încredere în viitor, în umanitate, în puterea unui grup și a unei comunități. E ce îmi aduce mie sportul și aș vrea să transmit mai departe cât mai mult prin newsletter.

Comunitatea care s-a strâns în jurul newsletterului

Unii dintre cititori sunt la fel de pasionați de sport și îmi trimit și ei articole, linkuri sau povești despre pasiunea lor pentru un sport anume; alții nu urmăresc neapărat zi de zi lumea asta, dar vor să afle poveștile relevante și cred că caută tocmai perspectiva de care spuneam mai sus. Printre mesajele care mă emoționează cel mai mult sunt de la cei care spun chiar asta, că i-am ajutat să-și descopere sau redescopere pasiunea pentru sport. Și apropo de comunitate, eu i-am simțit deseori parteneri în călătoria asta, nu doar cititori. De exemplu, încă din prima ediție pe care am trimis-o am vorbit despre cât de mult îmi doresc să ajung la Jocurile Olimpice, iar vara trecută, când s-a întâmplat în sfârșit, am simțit că atât de multă lume s-a bucurat pentru mine că a fost un pic copleșitor, dar tare emoționant.

Direcțiile editoriale

Tendința e să caut subiecte care primesc mai puțină atenție în rest, chiar dacă nu evit fotbalul masculin, pentru că și acolo sunt povești importante. Am vrut de la început să ofer o platformă vocilor și perspectivelor feminine deseori neglijate sau caricaturizate din presa de sport mainstream, așa că am scris destul de mult, mai ales la început, despre inegalitatea de gen și experiența femeilor în sport, despre barierele de care se lovesc femeile când vor să-și asume roluri considerate nepotrivite: să joace fotbal, să fie impresare, antrenoare, chiar și jurnaliste. Mă mai preocupă și am scris des și despre felul în care ne raportăm la performanță și cum putem schimba paradigma rezultatelor obținute prin suferință, violență fizică, verbală sau emoțională, de care unii încă se agață când privesc cu nostalgie spre medaliile din trecut. Dar în general, îmi place să explorez relația noastră cu performanța, cum ne raportăm la victorii și la eșecuri și felul în care sportul poate vorbi despre natura umană, despre autodepășire, disciplină, curaj, vulnerabilitate, despre normalizarea greșelilor și a eșecurilor, despre lucruri care fac parte din experiența fiecăruia dintre noi.

Cum decizi ce este important și relevant

Uneori mă ghidez după ritmul impus de ciclicitatea sportului și caut subiecte legat de competițiile majore din perioada aceea, alteori scriu pur și simplu despre oameni a căror poveste mi se pare interesantă sau despre proiecte locale, mai ales din zona de grassroots, de impact social al sportului. E și un filtru personal, sunt subiecte care mi se par interesante sau emoționante și vreau să le împărtășesc, ca atunci când vezi un reel simpatic pe insta și vrei să-l dai mai departe unui prieten.

Procesul de creație

Mă gândesc cu câteva zile înainte despre ce vreau să scriu și îmi schițez niște idei, pe care apoi le dezvolt de obicei direct pe substack. Cred că scrisul propriu-zis e etapa cea mai consumatoare, pentru că rescriu mult, am multe dubii, sunt nemulțumită, mă gândesc și răzgândesc destul de mult.

De unde îți iei informațiile

Citesc, ascult podcasturi, mă uit la mult sport, la documentare, sunt abonată la newslettere internaționale și găsesc inspirație peste tot. Între ediții, pe care le trimit la două săptămâni, îmi notez idei într-un notes, mă gândesc la 1-2 subiecte despre care pot scrie mai pe larg și salvez articole pe care le pot recomanda în secțiunea de recomandări.

Impactul primelor newslettere

Primul newsletter a fost despre Andy Murray, care tocmai anunțase că are probleme la un șold și nu crede că mai poate juca tenis (între timp s-a operat, a mai jucat câțiva ani cu o proteză metalică, iar anul trecut s-a retras). Dar a fost un pretext de-a scrie despre rolul pe care l-a avut în afara terenului, mai ales în lupta împotriva sexismului din tenis: a fost printre puținii care au angajat o antrenoare, a cerut premii egale și ca mai multe meciuri ale fetelor să se joace pe terenul central de la Wimbledon, unde audiența și expunerea sunt mai mari. Reacțiile au fost încurajatoare și mi-au dat multă încredere.

Cum este acum. Ce e provocator, ce este frumos

Îmi place libertatea de a alege despre ce să scriu, dar e și o provocare, pentru că mă întreb mereu dacă o să fie relevant sau valoros și pentru cititori. Îmi place când îl scriu din sălile de presă ale competițiilor la care merg și pot arăta puțin din culisele vieții de reporter sportiv. Uneori e un efort să mă țin de plan, mai ales că newsletterul e ceva ce fac pe lângă alte proiecte, dar e bine și că îmi aduce o structură de care am nevoie, ca freelancer.

Ce te-a surprins de când ai lansat newsletterul

De un an am introdus posibilitatea susținerii financiare și mă bucură și surprinde fiecare donație în parte, e o motivație puternică să vezi că lumea îți apreciază munca și vrea chiar să o susțină. Aș pune tot aici și un premiu primit din partea Asociaței Presei Sportive, o recunoaștere din partea comunității din care mi-a luat ceva timp să simt că fac parte, pentru că n-am urmat neapărat drumul clasic, al unei redacții sportive mari. Dar asta e frumos la meseria asta, că nu toate drumurile sunt la fel.

Ce te interesează în rolul de editor de newsletter

Să transmit din ce simt pe teren, fie când asist din tribune la un moment spectaculos, fie când documentez o poveste sau iau un interviu special, cum a fost cel recent cu Robert Glință. Și să găsesc un echilibru între subiectele care mă atrag pe mine și nevoile celor care citesc, n-aș vrea să devină un monolog sau o lectură care să plictisească, ci să conteze pentru alții.

Poți prezice care articole vor fi mai citite?

Nu prea pot prezice, dar în general ajută când edițiile sunt legate de un eveniment din lumea sportului care ajunge la multă lume, cum au fost, de exemplu, cele trimise de la Jocurile Olimpice sau alte competiții, cele despre retragerile lui Federer și Nadal, despre lupta naționalei de fotbal feminin a Spaniei împotriva sexismului sau despre implicarea politică a sportivilor.

Cum te asiguri că newletterul tău nu trece neobservat în inbox

Nu știu dacă fac suficient să-l promovez, în afară de postări pe facebook/instagram care să semnaleze o ediție nouă, pentru că îmi dă târcoale des sindromul impostorului; dar mi-ar plăcea să-l scot în lume cu mai mult curaj (pe newsletter, nu pe impostor :) ).

Recomandări de newslettere din colecția ta

Sunt multe, începând cu cele despre sport ale publicațiilor internaționale și ale unor jurnaliști independenți, că tot mai mulți au migrat spre substack. Iar de la noi am o listă lungă: News&Spice, PressOne, Recorder, Explicativ, Re:Mediu, Foaia de observație, Dincolo de tăcere, Meal planning, Draft4, Scrisori de bucurie, Scena9, Lipici în comunitate, Iașul nostru, Patru Pereți, Tickles, Meandre, Remontada, FC Newsletter și sigur mai sunt multe care-mi scapă acum. Le citesc pentru temele pe care le abordează, pentru cum sunt scrise, pentru o doză de actualitate sau dimpotrivă, pentru o pauză de la ea.