[Hai cu votul] Alina Dumitriu: Schimbarea reală vine cu empatie, din solidaritate, fără desconsiderare

Fiecare are opțiunile sale politice, însă absența la vot în turul al doilea al alegerilor prezidențiale de anul acesta înseamnă validarea discursurilor extremist. Așa crede Alina Dumitriu, directoare executivă a Asociației Sens Pozitiv. Este activitstă și lucrătoare socială de aproape 20 de ani și cunoaște îndeaproape sistemul de sănătate românesc, prin care trebuie să navigheze pentru cei vulnerabili.

Alina spune că votează în primul rând pentru oamenii pentru care lucrează în ONG-ul său. Și că avem două săptămâni să ne implicăm, să ieșim în comunități și să le vorbim oamenilor despre importanța votului.

"Discursurile extremiste devin acceptabile, iar spațiul public devine tot mai toxic pentru persoanele vulnerabile. Ce mă doare e clivajul cultivat între „noi, elita educată” și „ei, needucații, pleava”. Aroganța asta a celor privilegiați nu doar că nu ajută, dar alimentează ruptura", spune Alina.

Alina Dumitriu vorbește în continuare despre responsabilitatea de a ieși la vot și face o scurtă analiză a vremurilor pe care le traversăm.

Un pic despre tine, pentru cine nu te știe

Sunt Alina Dumitriu, activistă și lucrătoare socială, iar de aproape două decenii mă învârt prin sistemul de sănătate din România, navigând persoane care de cele mai multe ori sunt invizibile pentru el – persoane care trăiesc cu HIV, consumatori de droguri, lucrătoare și lucrători sexuali, persoane Queer, persoane din comunități rome. Mă mișc între spitale, instituții, și realitatea de pe teren, acolo unde e nevoie de empatie, curaj și multă răbdare. Cred în dreptate socială, în umorul bun și în faptul că schimbarea se face cot la cot, nu de sus în jos.

Puterea votului

Cred în vot, dar cred și mai mult în ce facem între alegeri. Mi se pare periculos să reducem implicarea civică la un gest pe care-l facem o dată la 4-5 ani, când punem ștampila. Schimbarea reală vine din presiune constantă, din comunități care se organizează, din oameni care cer mai mult și nu se mulțumesc cu promisiuni goale. Votul contează, dar nu e tot. De exemplu în acest moment avem 2 săptămâni în față în care împreună, implicându-ne, putem face diferența.

Gândurile și emoțiile cu care te-ai dus la vot în Turul 1 al prezidențialelor 2025

M-am dus cu un amestec de speranță și oboseală. Speranță că o să fim mai mulți cei care vrem o țară mai empatică și mai dreaptă, și oboseală din aceea acumulată, când simți că tot repeți aceleași lucruri și că realitatea se schimbă prea încet. Mă uit către turul 2 cu realism – știu că niciun candidat nu e perfect, dar mă interesează să aleg răul mai mic pentru cei mai vulnerabili, nu pentru confortul meu. Votul meu este despre ce tip de societate susțin și despre oamenii cu care lucrez.

Vremurile de acum

Trăim vremuri în care politica pare tot mai ruptă de viața reală a oamenilor. E multă furie, frică și neîncredere. Vedem cum discursurile extremiste devin acceptabile, iar spațiul public devine tot mai toxic pentru persoanele vulnerabile. Ce mă doare însă și mai tare e clivajul cultivat între „noi, elita educată” și „ei, needucații, pleava”. Aroganța asta a celor privilegiați nu doar că nu ajută, dar alimentează ruptura și respinge exact oamenii pe care ar trebui să-i aducem mai aproape. Mă deranjează profund acest dispreț travestit în superioritate morală – și nu înțeleg de ce unii cred că așa se construiește o societate mai bună. Eu cred că schimbarea reală vine cu empatie, din solidaritate, fără desconsiderare.

Amintiri de la primul vot

Până să-l votez pe Nicu Ștefănuță anul trecut, care mi-a devenit un bun prieten între timp, nu pot spune că am votat vreodată cu inima deschisă. A fost prima oară când am pus ștampila cu bucurie, cu emoție, cu lacrimi în ochi. M-am și implicat în campania lui și am simțit că în sfârșit pun umărul la ceva în care chiar cred. În rest, sincer, nu-mi amintesc prima oară ce am votat. Întotdeauna am votat răul cel mai mic – și uneori acel „rău mic” era tot un coșmar. N-a fost nici speranță, nici încredere, doar responsabilitate și, poate, neputință.

Cum te raportezi acum la politică

Nu fac politică de partid, dar tot ce fac e profund politic: de la sprijinul direct pentru persoanele marginalizate, până la advocacy la nivel național și când timpul îmi permitea, și european.

De-a lungul timpului am primit invitații să intru în partide, dar am refuzat de fiecare dată. Nu mă văd în viitorul apropiat făcând acest pas – nu e spațiul în care simt că pot lucra cu adevărat pentru oamenii pe care îi reprezint. Atitudinea mea a evoluat mult: am trecut de la neîncredere la implicare constantă, pentru că știu că, dacă nu ne băgăm noi, decid alții pentru noi.

Intrarea noilor oameni în politică m-a ajutat să mă apropii. Pentru că primul meu contact cu politica a fost atunci când “toate partidele, aceeași mizerie”.

Chiar dacă nu sunt membră de partid, mă implic prin a ajuta tinerii să se familiarizeze cu subiectele și temele politice de actualitate, ori de câte ori îmi permite timpul – dar încerc să o fac zilnic.

Daca e voie si se poate insera acest reel ca mi-a placut

De ce crezi că sunt oameni care nu votează în România

Sunt oameni care nu votează din neîncredere, din epuizare, dintr-un sentiment profund că nimic nu se schimbă pentru ei, oricât de des ar vota. Cred că părerea lor nu contează sau că nu va schimba nimic. Apoi, sunt oameni care nu se simt reprezentați de niciun partid sau candidat actual. Uite de exemplu acum, am avut atâția candidați de dreapta, culminând cu cei extremiști și nici un candidat de stânga. Nici eu nu mă simt reprezentată complet. Dar în acest moment discuția este despre cum blocăm extrema dreaptă și nu despre cât de bine ne simțim reprezentați.

Și nu cred că soluția e să-i certăm sau să-i judecăm, pe nici unii dintre ei. Mulți au fost ignorați sistematic, umiliți, făcuți „needucați” sau „leneși” de exact cei care se pretind morali și progresiști. Asta nu face decât să adâncească ruptura.

Absența la vot tura asta poate însemna o validare tacită a discursurilor extremiste. Lipsa noastră se transformă în puterea lor. Și tocmai de aceea cred că trebuie să le vorbim celor care nu mai cred, nu să-i tratăm de sus.

Părerea mea este că nu e niciodată vina cetățeanului care absentează, ci a formațiunilor politice incapabile să îi mobilizeze prin discurs, candidați și temele abordate.

Demersuri pentru a mări prezența la vot

Cred că trebuie să vorbim cu oamenii, nu despre ei. Să ieșim din bula noastră și să mergem acolo unde absenteismul nu vine din lene, ci din dezamăgiri reale. Cred că funcționează conversațiile sincere, pe limba fiecăruia, nu postările elitiste sau condescendente.

Pentru turul 2, contează enorm să fim prezenți în comunități – să explicăm ce mize sunt, să ascultăm frustrările oamenilor și să validăm faptul că da, sistemul a eșuat de multe ori. Și da, avem o responsabilitate ca cei care avem vizibilitate și privilegii să folosim asta pentru a construi punți, nu ziduri.

Toți cei care au o voce să o foloseasca constructiv – fără elitismul privilegiat și arogant de care am mai amintit.

Asta putem face noi. Nicușor cred că trebuie să înceapă să se adreseze și el acestei cohorte despre care vorbesc mai sus. L-ați văzut pe Simion la fabrica de pui? Unii zic că cel puțin din anumite puncta de vedere își face cam bine campanie.

Campanii bune din România care au încurajat votul

Tot ce a făcut Funky Citizens de-a lungul anilor, mai ales pe partea de educație civică și watchdog, mi se pare esențial.

Și evident, tot ce înseamnă storytelling personal, cum au făcut multe mișcări queer sau feministe, funcționează pentru că emoționează și creează identificare.

Cred că e nevoie de campanii care adresează problemele reale ale oamenilor. Și care arată ce se poate pierde dacă stai pe margine. Și care nu divid și încurajează clivajul.

Conversațiile cu cei din jurul tău

Prieteni mei votează toți. La fel și părinții mei și restul familiei – au votat Nicușor Dan, pro-Europa, fără să fie nevoie să-i conving sau să le spun ceva. A fost opțiunea lor naturală și, cumva, mereu suntem pe același film. Și asta e minunat.

Dar îmi scriu mulți oameni care sunt nehotărâți. În noiembrie, înainte de turul 2, îmi scriau zeci de oameni zilnic. Le răspundeau tuturor. Am primit mesaje de la oameni care voiau să-l voteze pe Călin Georgescu. Mi-au spus că, datorită discursului meu – empatic, fără judecată, fără superioritate – s-au simțit în siguranță să vorbească. Aproape toți s-au răzgândit după și ar fi votat util dacă nu se anula al 2-lea tur.

Dar genul ăsta de conversații e muncă emoțională grea. Și nu e ok să fie dusă mereu de aceiași oameni – cei care oricum stau cu oamenii în suferință, care țin spații de siguranță, care fac advocacy. Nu mai merge să așteptăm ca empatia să vină doar de la unii dintre noi. E nevoie să punem toți umărul – și la muncă, nu doar la like-uri.

Altfel, am fost și eu în situația de a nu mă simți reprezentată de nici un candidat sau formațiune politică. Nu mai vorbesc depsre oamenii cu care eu lucrez. Deci înțeleg și mai bine cum se simt și cum se explică aceste decizii.

De ce e important pentru tine să votezi

Pentru mine, votul nu e despre perfecțiune, ci despre responsabilitate. Votez pentru că știu ce riscăm dacă nu o facem. Pentru că văd în fiecare zi ce înseamnă politici publice gândite fără empatie: oameni lăsați în afara sistemului, vieți pierdute, drepturi călcate în picioare. Votez nu doar pentru mine, ci pentru toți oamenii vulnerabili pe care îi văd și cu care lucrez. Nu-mi permit luxul de a sta pe margine –nu că aș face-o.

Mesajul tău pentru ceilalți. De ce să iasă la vot

Votează și pentru vecina ta care îngrijește trei copii singură, fără niciun sprijin. Pentru băiatul trans din liceu care nu mai vine la școală de frică. Pentru tanti de la colț care n-are medic de familie și acces la servicii de sănătate, desi are nevoie. Pentru persoana fără adăpost care nu are buletin și deci nici drept de vot, nici alte drepturi. Pentru cineva drag care nu mai e, dar care a sperat toată viața la o lume mai dreaptă.

Votează nu doar pentru tine, ci pentru toți oamenii invizibili care nu mai au putere sau nu mai cred că merită să spere.

Tura asta chiar nu ne permitem să lipsim.