[Hai cu votul] Luminița Corneanu: Oamenii au uitat cât de rău poate fi Răul și sunt dispuși să-și joace viața la păcănele pentru vorbele mieroase spuse de un politician

Au mai rămas puține zile până decidem încotro o ia România pentru următorii ani. N-a fost parcă niciodată o tensiune mai mare în jurul alegerilor ca acum, dar când ne guvernează furia pe politicienii care ne-au adus aici, să ne amintim că nu putem fără politică într-o societate democrată. Să ne amintim că votul este cel care ne-a schimbat viețile în ultimii 35 de ani, prin el am ajuns în UE și NATO, spune scriitoarea Luminița Corneanu.

„Dacă votul nu schimbă ceva, oamenii vor găsi alte soluții, adesea disperate, ca să schimbe situația. Așa a fost Revoluția Română, în care au murit peste 1100 de oameni, revoluție pe care eu am văzut-o în direct la televizor, la 12 ani. Credeți-mă, cu votul e mult mai simplu”, spune Luminița.

Luminița Corneanu are experiență în politică și ani de implicare civică în diverse cauze. Cu ea vorbim în continuare despre vot și despre posibile efecte ale absenteismului în turul al doilea al Alegerilor Prezidențiale.

Din background-ul tău

Sunt autoare de literatură pentru copii de vreo cinci ani și critic literar de peste douăzeci. Și, pentru că în România nu se poate trăi din scris, am fost, de-a lungul timpului, profesoară de română, funcționar public în domeniul culturii, iar acum lucrez într-o editură.

Am crescut ca cetățean în anii de debut ai democrației românești. În anii 1991-1995 eram elevă la Colegiul Național „Elena Cuza” din Craiova, o școală cu profesori excepționali, care ne-au educat dincolo de granițele programelor școlare. Se preocupau să ne facă oameni, să ne pună în mână cărțile esențiale, să ne ofere o perspectivă asupra lumii în care trăim. Din cărțile acelea am aflat, de pildă, despre „contractul social”, despre democrație, despre cum oamenii se adună în partide și propun candidați care vin cu idei să rezolve problemele Cetății.

Așa se face că, imediat ce am intrat la facultate, m-am înscris într-unul dintre partidele care îl susțineau în alegeri pe Emil Constantinescu, pentru că simțeam că depinde de fiecare dintre noi să se schimbe ceva în sfârșit în România, după șase ani de la Revoluție. Emil Constantinescu a ieșit atunci președinte, însă eu nu m-am preocupat să-mi construiesc cine știe ce carieră politică. Voiam să-mi fac școala temeinic. Or, politica ia timp. Am demisionat după doar doi ani, rămânând cu convingerea că lucrurile mari, bune, se fac împreună cu ceilalți. După ani de voluntariat pentru diverse cauze și încă o „aventură” de vreo cinci ani în politică (între 2016 și 2021), fără să ocup funcții publice alese, azi sunt un cetățean atent la actualitatea politică a României și a lumii.

Îți amintești când ai votat prima oară?

Sigur că îmi amintesc, în 1996, la alegerile câștigate de Convenția Democrată și Emil Constantinescu. România acelor ani era o țară foarte diferită de cea de acum. Era enorm de multă sărăcie, tinerii de azi nici nu își pot închipui cum arătau străzile, orașele, hainele noastre. Îi invit pe cititori să caute pe internet fotografii sau filmări din timpul Revoluției sau al Pieței Universității din 1990. Uitați-vă la îmbrăcăminte, la fețe, la mașini. Eram ieșiți dintr-un timp inimaginabil pentru cei care nu l-au prins, din negură efectiv, și voiam piață liberă, dezvoltare economică, democrație, Europa, America.

Nu este adevărat ce spun unii că „nu s-a schimbat nimic”, nicidecum! Vă dau un exemplu. În anul 2000, când am terminat facultatea și am devenit profesoară de română, salariul meu era echivalentul a 60 de dolari. 60 de dolari! Știu că acum este greu pentru tineri, că e greu să se angajeze, să-și facă familii, dar să știți că nici generațiilor dinainte nu le-a fost ușor la început.

Cum te raportezi acum la politică

Am o relație de love-hate cu politica. Având o experiență directă, chiar recentă, sunt „friptă”, cum se spune. Politica este un mediu extrem de competitiv, adesea amoral, în care „scopul scuză mijloacele” al lui Machiavelli a devenit un pretext pentru aproape orice trădare imaginabilă. În același timp, nu se poate fără ea și îi admir pe oamenii onești și buni care și-au format anticorpi și reușesc să performeze fără să se confunde cu peisajul.

Unul dintre aceștia este chiar Nicușor Dan, pe care îl cunosc din 2008, pe care l-am văzut sprijinindu-i pe oamenii evacuați din Berzei-Buzești, ca oengist, construind partidul USB și apoi USR, câștigând alegeri, unind oameni și forțe politice divergente și dovedindu-se un lider autentic.

Față de alți ani, în care viața mea și a familiei mele aproape s-a confundat cu politica, anul trecut și anul acesta nu am mai fost implicată ca pe vremuri, când am condus campanii și am pariat totul pe politică. Dar „pe margine” cu totul nu pot sta niciodată. Dacă zici că nu faci politică, politica are ea grijă de tine…

Rolul votului în schimbare

Dacă votul nu schimbă ceva, oamenii vor găsi alte soluții, adesea disperate, ca să schimbe situația. Așa a fost Revoluția Română, în care au murit peste 1100 de oameni, revoluție pe care eu am văzut-o în direct la televizor, la 12 ani. Credeți-mă, cu votul e mult mai simplu.

Oricât am fi de supărați pe politică, dacă ne uităm la alegerile din ultimele decenii din România, vedem că votul chiar a schimbat ceva: votul i-a adus la putere pe politicienii care au decis aderarea României la NATO și pe cei care au negociat aderarea la UE, după cum votul a sancționat și tăierea salariilor din 2012 sau aroganța lui Dragnea din anii 2017-2019.

Emoții și gânduri cu care ai votat pe 4 mai

Poate mai mult ca oricând, chiar mai mult ca în 2000, la celebrul vot Ion Iliescu vs. Corneliu Vadim Tudor, am votat cu sentimentul urgenței și al unui vot decisiv pentru România, pentru parcursul ei european și viitorul nostru pe patru-cinci decenii înainte. În turul 2, această senzație este și mai accentuată. Sunt, poate, cele mai critice două săptămâni ale României din ultimii 35 de ani.

Vremurile pe care le traversăm

Atât cât putem vedea schimbarea vremurilor chiar în timp ce le trăim, mi se pare că lumea și-a ieșit din țâțâni, cum spune Hamlet. Suntem la o răscruce, lumea așa cum o știam noi este pusă zi de zi sub semnul întrebării. Pare că anii de pace scurși după Al Doilea Război Mondial ne-au tocit simțurile și vigilența, că oamenii au uitat cât de rău poate fi Răul și sunt dispuși să-și joace viața la păcănele pentru vorbele mieroase spuse de un politician cu aspirații autoritariste sau de altul.

Ne uităm la SUA de azi, de pildă, urmașa țării despre care Tocqueville scria cu 190 de ani în urmă în „Despre democrație în America”, și vedem cum oamenii plâng în live-uri pe social media și zic „Nu pentru asta am votat”, după ce își văd viețile distruse de decizii intempestive, care schimbă decizii luate ieri, care schimbau decizii luate alaltăieri.

După ce că adie un vânt neprielnic în întreaga lume, pe noi ne găsește și cu un deficit comercial covârșitor, într-o situație economică dificilă. Toate astea fac ca oamenii să-și plece urechea la cântecele de sirenă ale autocraților, care le promit că ei le redau demnitatea și că totul va fi cum a fost și mai mult decât atât. Make Everything Great Again. Everywhere.

De ce crezi că nu vin oamenii la vot

Încerc câteva supoziții, pe scurt: pentru că în România viața este foarte dificilă, oamenii muncesc din greu și nu au timp, energie și mijloace să se informeze (personal, cred că un non-vot e mai bun decât un vot neinformat), pentru că nu avem exercițiul cititului presei și urmăritului știrilor ca societate – presa este în agonie, în principal pentru că are din ce în ce mai puțini cititori, dar și pentru că a oferit prea multă vreme fapt divers și junk pe post de știri  –, pentru că politicul a dezamăgit în numeroase rânduri și actul guvernării a fost făcut neprofesionist, iar când au greșit grav, politicienii nu și-au asumat greșelile. Și atunci oamenii s-au dezangajat treptat, n-au mai crezut pe nimeni și au plecat urechea la conspirații.

Nu în ultimul rând, pentru că nu suntem o țară de cititori, suntem de decenii pe ultimele locuri în statisticile europene la citit, or, politica operează cu noțiuni dificile, complexe, pentru care este nevoie de mai mult decât să fii alfabetizat. Iar dacă nu ești obișnuit să citești, chiar dacă te decizi brusc să începi să citești știri politice, va fi destul de dificil să înțelegi. Și apoi, sunt unii cărora pur și simplu nu le pasă.

Efectele absenței la vot tura asta

Efectele absenței la vot țin, de data aceasta, de o direcție pe care o dăm României pentru deceniile ce urmează. Dau un singur exemplu: atât Călin Georgescu, pe care George Simion vrea să-l numească prim-ministru, cât și Simion însuși, susțin naționalizarea OMV Petrom și a terenurilor agricole. Ar trebui să avem o idee de la bunicii noștri despre ce înseamnă naționalizarea și economia centralizată.

Demersuri necesare pentru a mări prezența la vot în turul al doilea al prezidențialelor

Este nevoie ca noi, ca societate, să conștientizăm puterea pe care o avem împreună și fiecare dintre noi. Fiecare companie, fiecare vedetă, fiecare persoană simplă are o voce care îi poate face pe cei indeciși mai încrezători că pot schimba ceva împreună dacă merg să dea un vot.

România este o țară de proeuropeni, asta s-a văzut din numeroase sondaje. Doar că mulți oameni care sunt atrași de vocile izolaționiste și extremiste trăiesc cu iluzia că un președinte nu poate scoate țara din UE sau din NATO. Adică ei votează, știind bine ce fac, pe cineva care se declară contra partidelor politice, pe cineva care își asumă toate temele antieuropene și antidemocratice, apoi cred că îi vor opune civilizat checks and balances, ca la Londra?

Nu mai bine credem noi politicienii când ne spun că vor face „nefăcute” (așa cum Trump a spus, și nimeni nu a crezut)?

Hai să ne asumăm ca proeuropeni, ca democrați, să scoatem un pic capul din Netflix și clipurile cu pisici (și mie îmi plac clipurile cu pisici, dar două săptămâni putem trăi fără) și să ne punem întrebări: cine sunt candidații, ce au făcut ei până acum, dacă vorbesc sincer sau se ascunde ceva în spatele vorbelor lor, dacă ce spun e coerent cu faptele lor.

Este un moment în care profesioniștii din toate domeniile, oameni capabili să-i ajute pe cei din jur să înțeleagă mai bine situația, ar putea să iasă din zona de confort și să vină în spațiul public cu propriile lor argumente.

Exemple de campanii bune care au încurajat votul

Da, Rock the Vote din America. E un ONG care pledează pentru vot, cu campanii precum ”Athletes Rock the Vote” sau ”Brands for Democracy”, care reunesc numeroase voci în sprijinul democrației și al participării la vot. Cred că poate funcționa și la noi, pentru că realmente, cum zice un personaj al lui Camus din „Ciuma”, „povestea asta e tâmpită, da, dar ne privește pe toți, trebuie s-o luăm așa cum este”.

Uite, în iunie 2024, la alegerile pentru Parlamentul European, librăriile Cărturești au avut o campanie, cine venea cu cartea de identitate pe care era aplicat autocolantul „votat” primea o carte cadou. Ar prinde bine mai multe astfel de inițiative coordonate. Așa ceva funcționează nu pentru că de asta ar vota oamenii, ci pentru că așa se consolidează sentimentul de comunitate.

E nevoie azi, la noi, de multă solidaritate, de onestitate, de optimism, de entuziasm și încredere că putem reuși să avem un președinte care să ne mențină pe traiectoria proeuropeană, cea care ne-a ridicat nivelul de trai în ultimii 18 ani și ne-a permis să lucrăm, să studiem și să călătorim liber oriunde în Europa.

Conversațiile cu oamenii din jurul tău în perioada asta

Eu sunt într-o bulă de oameni foarte angajați civic și politic, care voluntariază cu lunile în stradă, care au făcut partide și ONG-uri, organizează proteste, petiționează autoritățile și sunt neobosiți în a-și susține convingerile și cauzele.

Dar am vorbit imediat după turul 1 din noiembrie, de pildă, cu taximetriști. Erau oameni nemulțumiți de situația lor economică, a părinților lor, de nedreptățile din societate, de aroganțele politicienilor, și în același timp, oameni complet neinformați cu privire la ce se întâmplă în lume. „ — Și ce dacă vin rușii, doamnă, să vină! Ce pot face rușii mai rău ca acum? Nu mai sunt anii 50! Copii ucraineni răpiți, uciși? Nu am auzit de așa ceva! — Dar la ce televiziuni vă uitați, ce site-uri citiți? am întrebat eu. — Nu mă uit la niciunii, mint toți! — Păi și despre Călin Georgescu de unde știți că nu e susținut de ruși? (cum spusese mai devreme) — A zis el pe TikTok”. Oamenii aceștia votaseră.

În zona celor ce nu votează, discuțiile sunt cam la fel. Ba „toți sunt hoți”, ba „nu am pentru cine vota”, dar ei nu știu nimic despre candidați, ba „nu se schimbă nimic dacă votăm”. Am și câțiva prieteni blazați, care nu au votat și care ziceau că nu are cum să intre Simion în turul 2, dar spun că acum vor merge la vot, pentru că le place în Europa… cred că și pentru că le e rușine să nu fie văzuți ca cei care nu pun umărul într-un moment greu.

De ce e important pentru tine să votezi

Nu se pune problema să nu votez, am votat absolut totdeauna de când am drept de vot. De ce? Pentru că îmi pasă de țara asta, pentru că sunt legată de ea atât sentimental, cât și prin întreaga mea activitate profesională. Scriu în limba română, scriu de peste douăzeci de ani despre autorii români, îi promovez în fața publicului român și străin și a profesioniștilor din industria cărții din diverse țări. Literatura română este patria mea spirituală și ea nu poate fi o patrie prosperă decât în libertate și democrație.

Mesajul tău pentru cei care te urmăresc

Atunci când leul este în picaj liber, cum s-a întâmplat zilele trecute, iar bursa e pe roșu, mi se pare că acesta este primul argument: cel economic.

Economia este un animal sperios, nu-i plac roller-coasterele. Un profesor de la ASE rezuma situația așa: „Dacă doreai să îți iei o casă de 200 000 de euro, adică 1 000 000 de lei, de mâine, la 5,2 lei euro, aceeași casă va costa cu 40 000 de lei în plus, adică 8000 de euro în plus în doar 2 zile”. Cum e?

Nu zice nimeni că trebuie să fii un fan al candidatului pe care îl votezi. Dar uită-te bine la ei. Dacă unul propune izolarea, naționalizarea economiei, iar celălalt deschiderea și o economie liberă, dacă unul e bully în comunicare, iar celălalt calm și rațional, nu cumva chiar diferențele frapante dintre aceste două profiluri sunt un argument pentru mersul la vot?