[Hai cu votul] Paul Kasprovschi: E bine și responsabil și matur să cercetăm, să aflăm care este răul cel mai mic și să nu-l lăsăm pe cel mai mare să îi ia locul

Suntem aproape de momentul zero. Duminică avem de ales dacă rămânem spectatori sociali sau dacă ne implicăm civic și mergem la vot. Duminică avem de ales între o lume liberă, în care să trăim și de acum înainte, și una în care dreptul de exprimare ne poate fi îngrădit. Duminică avem de ales între o Românie aproape de familia Europa sau una izolată.

De când sunt politica și votul, am avut de ales între un rău mai mic și unul mai mare, crede Paul Kasprovschi, project manager Geeks for Democracy. Suntem responsabili dacă cercetăm și înțelegem care este răul cel mai mare și nu îl lăsăm să câștige.

„Cred foate mult in conversațiile pe care fiecare dintre noi le putem avea în familiile și comunitățile noastre. Hai să nu mai evităm discuțiile și dezbaterile politice în familie de teamă că o să ne certăm cu ai noștri. Prin evitare ajungem la deconectare  mai rău decât dacă ne certăm”, spune Paul.

Cu Paul Kasprovschi încheiem pentru moment seria noastră editorială Hai cu votul . Dar vrem să o reluăm, cu alți oameni din societatea civică, atunci când vom trăi următoarele alegeri libere. Atunci când ne vom alege din nou reprezentanții în primării, în Parlamentul României, în Parlamentul European, la Președinție.

Libertatea votului este ceva ce am câștigat ca societate. Votul este un drept și o obligație. Să nu luăm de-a gata acest drept, să stăruim în a ni-l apăra. Și să ni-l exercităm de fiecare dată cu responsabilitate și minte limpede.

Crezi în puterea votului de a schimba ceva?

Dacă cineva se îndoiește de puterea votului de a schimba ceva, hai să facem un efort de imaginație și să ne gândim la o lume în care NU am putea vota. Cum ar arăta viața noastră și ce am putea schimba atunci? Pentru cei din generația mea, nici măcar nu e așa de greu jocul ăsta de imaginație că l-am și trăit înainte de 89.

Cred că așteptările cu privire la puterea votului de a schimba au fost în mod eronat și nejustificat supralicitate. Votul nu e garantat că ne va da o viață mai bună. Sau politicieni și lideri grozavi. Se poate întâmpla și asta. Dar mai de grabă, cel puțin în contextul nostru, puterea votului este aceea de a corecta greșelile. E pasta corectoare ce șterge când ai scris „miau” ca pisica. Pasta corectoare nu îți garantează că vei ști să scrii „mi-au” corect. Dar te scapă de rușine și îți dă o șansă să mai încerci o dată. Dacă nu ai învățat să scrii corect, nu da vina pe pasta corectoare.

Puterea votului este mai greu de văzut pentru că este mai puțin despre drepturi și beneficii imediate pentru noi cum se vinde în campaniile electorale. Este un agent de solidaritate și este despre a ține în frâu oamenii ajunși la putere să nu o ia razna și să nu facă abuz.

Primul tău vot

Prima dată l-am votat pe Emil Constantinescu și Convenția Democrată în 1996. Era prima coaliție serioasă „anti sistem” care a câștigat alegerile în fața lui Ion Iliescu și a PDSR-ului – adică moștenitorii partidului comunist. Din păcate am prins suficient de mulți ani în dictatura comunistă încât să simt foarte clar în corp speranța că pentru prima dată după 50 de ani, țara se va rupe de comunism. Și votul corector a reușit atunci. Și chiar dacă nu a putut fi susținut de clasa politică din punct de vedere al competenței de a conduce țara, acea schimbare a fost un moment istoric, fie și numai pentru a demonstra puterea de agent corector și de solidaritate a votului.

Cum te raportezi acum la politică

De aproape 10 ani sunt implicat in organizația civică Geeks for Democracy – unde am luat parte la initiative cetățenești ca platforma de observare independentă a alegerilor „Fiecare vot contează”, campania „Oameni noi în politică”, campanii pentru încurajarea mersului la vot și studii civice ca BAROC (Barometrul Societății Civile din România), Podcast for Democracy etc.

În 2018 /2019 m-am implicat și în politică și am fost parte din grupul de intiativă care a înființat organizatia partidului PLUS sector 1. De la dispariția PLUS prin fuziunea cu USR am rămas activ civic in Geeks.

Gânduri cu care ai votat în Turul 1

Care dintre Tururile 1? În sine, faptul că am avut 2 Tururi 1 e generator de emoții. Și asta e numai primul nivel de îngrijorare.

Următorul nivel de îngrijorare este despre Turul 1 în care primul clasat era un candidat care ne-a zis că sunt chipuri în pepsi, va face naționalizări și că ne scoate de pe direcția europeană și câte și mai câte. Și celălalt Tur 1 în care primul clasat e cel care i-a spus unei colege parlamentare și de partid „o să te abuzez sexual scroafo” și care îl urmează hotărât pe celălat prim clasat din celălat Tur 1.

Nivelul 3 de îngrijorare ține de faptul că decizia în Turul 2 este foarte ușor de luat din punct de vedere logic. Sunt sigur că absolut toți cititorii de IQads nu mai au nevoie de alte argumente. Problema este că arbitrul acestei decizii pare să fie paradoxul românesc și paradoxul lumii în care trăim.

Că tot suntem aici, cum vezi România de acum

Despre „paradoxul românesc și paradoxul lumii în care trăim”

Ultimul studiu pe care l-am făcut pentru Geeks for Democracy Geeks cu partenerii noștri de la Cult Research arată un profil suprinzator al majorității românilor din punct de vedere al convingerilor dominante:

Preponderent progresist și proeuropean care crede că România este un partener egal in cadrul Uniunii Europene, se uită mai întâi în propria curte și scrutează politica internă atunci când este vorba să identifice sursa problemelor dar care crede depre concetățenii săi că sunt nostalgici după regimul dictatorial Ceaușescu.  

Situația paradoxală nu se limitează numai la noi. Aș zice că problema noastră - a românilor și a celei mai mari părți a lumii civilizate - este că trăim în cea mai prosperă, democrată și binecuvântată cu pace periodă și lume pe care a văzut-o omenirea. Acum doar câteva decenii, România era în cea mai neagră dictatură din Europa. Iar în zilele noastre, avem o primă generatie istoric – Z – care nu s-a născut și nu a crescut în condiții de sărăcie la noi.

Deci pace, prosperitate, democrație fără precedent vorbind sociologic, la nivelul numerelor mari.

Păi și atunci unde e problema?!

Problema au enunțat-o înaintea noastră Ortega y Gasset și Francis Fukuyama: “Experience suggests that men cannot struggle on behalf of a just cause, because that just cause was victorious in a previous generation, they will struggle against the just cause.”

Dacă această „cauză justă” este să zicem democrația – astăzi suntem martorii unor atacuri fără precedent la adresa democrației. Segmente din ce in ce mai mari de populația sunt antagonizate și se radicalizează. Notalgia față de dictatura comunistă – oricât de paradoxală ar părea – este o realitate socială dovedită.

Românii din diaspora – cei care beneficiază cel mai mult de deschidere și de piața Europeană liberă a muncii – votează en masse cu candidatul izolaționist și anti European!

Iar de partea cealaltă, „establishment-ul” politic subminează la rândul său mecanismele de verificare și echilibru ale democrației.

Rezultatul:

In Democracy Index 2024, România a fost retrogradată de la nivelul de democrație la cel de „regim hibrid”. Această clasificare indică un sistem politic în care există instituțiile democratice, dar acestea sunt subminate de o slabă guvernare a legii, de probleme legate de pluralismul politic și de provocări în cadrul procesului electoral. (The Economist Intelligence Unit (EIU) – Democracy Index 2024)

Și totuși ce ne salvează de acest paradox? Paradoxul însuși: mintea românului de pe urmă!

De ce crezi că sunt oameni care nu votează în România

Vreți să vă povestesc despre Studiul celor 4 Românii?

E un studiu multi anual pe care îl facem deja de mai multe ediții din 2022, folosind o metodă de segmentare bazată pe metodologia LOHAS (Lifestyle of Health and Sustainability Inventory). Cu ajutorul Studiului celor 4 Românii, am aflat, surpriză - că sunt 4 Românii.  Adică 4 segmente distincte de români.

O să încep cu segmentele în care se află cei mai vulnerabili dintre concetățenii noștri – denumite de colegii sociologi de la Cult pe baza comportamentelor lor sociale: „Deconectați Social” și „Spectatori Sociali”.  Denumirile acestor segmente sunt foarte relevante pentru două tendințe de dezactivare civică foarte prezente în cazul lor.

Deconectarea socială vorbește despre refuzul sau inabilitatea de a te actualiza cu lumea. De a fi prezent și activ în societate. Deconectații social sunt caracterizați în linii generale de o lipsă de încredere în faptul că pot să aibă controlul și capacitatea de schimba ceva în viața lor. Mulți dintre ei și-au pierdut vocea și odată cu vocea și votul.

A fi spectator social – descrie cumva intuitiv o disonanță dintre prezența opiniilor și lipsa acțiunilor ca cetățean. Spectatorii sociali sunt la un stadiu mai de grabă incipient de maturitate ca cetățeni. Și e o foarte mare probabilitate că mulți oameni care se înscriu în această tendință nu merg să voteze că au altceva mai cool de făcut.

Despre aceste tendințe sociale și despre celelalte categorii mai progresiste din Studiul celor 4 Românii („Avangardistii” și „Centrații pe sine”) sunt sigur că vom mai vorbi.

Posibile demersuri pentru a crește prezența la vot

Cred în campaniile susținute de organizații civice și profesionale cum am făcut și noi la Geeks, chiar în parteneriat cu IQads. Și mai cred foate mult in conversațiile pe care fiecare dintre noi le putem avea în familiile și comunitățile noastre.

Hai să nu mai evităm discuțiile și dezbaterile politice în familie de teamă că o să ne certăm cu ai noștri. De prea mult ori am fost și eu însumi acolo și am simțit că mai de grabă prin evitare ajungem la deconectare mai rău decât dacă ne certăm. Frica de ceartă cu ai noștri ne poate transforma în spectatori și deconectați în propriile noastre familii. Mai ales acum, când alegerea e foarte ușor de făcut și miza foarte foarte grea.

Exemple de campanii bune care au susținut prezența la vot

Cea mai tare campanie e aia prin care fii’miu l-a convins să voteze pe bunică’su. Și nici nu s-a enervat ca taică’su. Și tot și-a primit cadoul de ziua lui. Deci faceți ca Toma. Vorbiți cu ai voștri.

Cum te raportezi tu la cei care nu votează

Să te implici și să votezi este foarte asemănător cu a fi părinte și să te implici în a-ți crește copilul. Cum a spus Frederik Backman: ca părinte ai două opțiuni:  fie nu te implici și faci o foarte mare greșeală. Fie te implici și faci foarte multe greșeli.

Ca cetățean și ca părinte, cred că e preferabil să te implici chiar dacă faci greșeli. Și nu-i deloc o fericire, nici ca părinte nici ca cetățean să te confrunți cu propriile geșeli. Iar de multe ori când nu ne implicăm, n-o facem că ne cam place iluzia perfecțiunii și ne cam doare când o confruntăm cu realitatea. Și poate de aceea, uneori e prea tentant să protejăm iluzia perfecțiunii cu siguranța inacțiunii. Și cultural avem o reținere să ne recunoaștem greșelile și să învățăm din ele.

Mesajul tău pentru ceilalți. De ce ar trebui să voteze pe 18 mai

Să nu-i credeți pe cei care vă spun „m-am săturat să votez răul cel mai mic”. Asta facem de când politica și votul – votăm răul cel mai mic. Și e bine și responsabil și matur să cercetăm, să aflăm care este răul cel mai mic și să nu-l lăsăm pe cel mai mare să îi ia locul. Ce ai prefera dacă ai avea doar două opțiuni: să te lovească o trotinetă în București sau un bulldozer pe maidan?