Comunități creative, bugete mici, spații neconvenționale, orașe fără teatru.
Turneul național cu 2025: Nouameapiesă?, un performance participativ susținut de dramaturgul Peca Ștefan și artista multimedia Cinty Ionescu, se încheie la Teatrul Masca din București, luni, 9 iunie, de la ora 19:00. La finalul turneului, cei doi artiști radiografiază subiectiv situația din diferite orașe românești în care au susținut performance-uri, discuții cu publicurile și echipele spațiilor gazdă. Periplul lor a inclus și ateliere de storytelling participativ cu studenți din universități importante cu profil teatral, dar și adolescenți dintr-o comunitate cu acces redus la cultură. Documentarea video realizată în 12 orașe din România s-a materializat într-un serial online și va constitui baza unei viitoare serii de emisiuni realizate în parteneriat cu TVR. Povestea cercetării subiective realizate în timpul acestui road trip performativ scoate la iveală modele teatrale diverse în condiții de buget limitat, artiști și manageri culturali entuziaști și inventivi, spații performative neconvenționale și comunități de creatori care reușesc să aducă la viață teatrul acolo unde speranța e (aproape) tot ce a mai rămas. Unele spații se pregătesc pentru o predare de ștafetă noii generații, altele evoluează în structuri noi, în timp ce unele sunt amenințate cu disoluția.
Ultima reprezentație din turneul național cu 2025: Nouameapiesă?, un performance în care dramaturgul Peca Ștefan și artista multimedia Cinty Ionescu interacționează direct cu publicul, va avea loc la Teatrul Masca în data de 9 iunie, de la ora 19:00. Finalul din București este precedat de spectacole la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, pe 3 iunie, și la Teatrul GONG din Sibiu, pe 5 iunie.
Pe parcursul turneului, cei doi artiști au făcut un tur de orizont al teatrului independent și subvenționat din România. Turneul a inclus zece performance-uri desfășurate în teatre de stat, teatre independente și spații culturale alternative din Câmpulung Muscel, București, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Satu Mare, Timișoara, Sfântu Gheorghe, Piatra Neamț și Sibiu.
„Am ales în acest turneu numai spații performative pe care le admir, spații care au creat comunități în jurul lor. Spații – fie independente, fie subvenționate de stat – cu manageri care încearcă să facă lucrurile altfel. Spații care au în jurul lor artiști și alți lucrători culturali cu care și eu și Cinty ne-am intersectat în diferite puncte din carierele noastre. Performance-ul 2025: Nouameapiesă? e și un pretext pentru a documenta poveștile acestor spații, o documentare foarte subiectivă în care îi întrebăm pe cei din spatele acestor spații (fizice, mentale, comunitare) cum se descurcă în contextul foarte complicat pentru cultură – și nu numai – al lui 2025. Din cauza asta am scris și un format de discuții-joc cu publicul și echipa teatrelor gazdă, discuții care se întâmplă după fiecare reprezentație și în care discutăm despre cum arată contractul nescris dintre public, lucrători culturali și teatru ca instituție”, spune Peca Ștefan, dramaturg și inițiator al proiectului Narative și intersecții performative.
Recent, Teatrul Masca din Sectorul 6 al Capitalei a sărbătorit 35 de ani de existență, în ultimii ani devenind un model de teatru de cartier subvenționat care dezvoltă programe orientate înspre nevoile comunității unde își desfășoară activitatea.
„Am fost extrem de bucuros că ne putem încheia turneul la Masca, unde managera Catinca Drăgănescu are o viziune perfect racordată la modelele de teatru european din 2025. Cu ocazia asta, la discuția cu publicul de după spectacol vom trage împreună o concluzie a întregului nostru parcurs. Abia aștept să descoperim secretele echipei care a transformat într-un timp foarte scurt Masca într-un exemplu de reușită”, spune Peca Ștefan.
Despre piesă: la ce bun teatrul în epoca post-adevăr. În cuvintele lui Peca & Cinty
În 2025: Nouameapiesă?, o „(pseudo)prelegere (anti)performativă (inter)activă”, artiștii și publicul intră în dialog ca parte a unui experiment ce deschide limitele a ceea ce numim în mod convențional „reprezentație teatrală”. Publicul face parte, la propriu, din piesă – căci în timp ce autorul (Peca Ștefan) citește textul piesei, spectatorii îi devin parteneri de act artistic: răspund la întrebări, decid tema ori subiectul piesei și pot schimba textul. Astfel, dramaturgul devine un performer al propriului text, adaptându-l și modificându-l în funcție de interacțiunile cu spectatorii, iar fiecare reprezentație este unică. Cinty Ionescu, artistă multimedia, răspunde în timp real la acest parteneriat dintre autor și publicul său, creând o instalație video în timp real, unică fiecărei reprezentații. 2025: Nouameapiesă? devine astfel un „concert de cuvinte și video live”, co-creat împreună cu spectatorii din fiecare nou spațiu unde se desfășoară.
„Textul piesei s-a dezvoltat anul acesta prin colaborarea cu Cinty, devenind un «concert de vorbe și video live»”, spune Peca Ștefan. „Am ajuns să funcționăm ca un pseudo synth-pop duo pe scenă”, adaugă Cinty Ionescu. „După fiecare întâlnire cu publicul, performance-ul a continuat să se transforme integrând idei și descoperiri din timpul serilor precedente.”
Spectacolul este realizat în cadrul proiectului Narative și intersecții performative al Asociației Narative, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul are trei componente: 10 reprezentații cu 2025: Nouameapiesă? (urmate de discuții-joc, post-spectacol, cu membrii echipei teatrului gazdă și spectatorii), un serial video documentar realizat în comunitățile artistice locale prin care trece turneul, respectiv o serie de ateliere de storytelling participativ.
Serialul online Narative în Km2025 va putea fi văzut în viitor și la TVR Cultural, partenerul media principal. Acest „road trip” documentar are în centru povestea spațiilor performative unde se desfășoară reprezentațiile, reflectată prin interviuri cu artiști, manageri, tehnicieni, membri ai comunităților create de și în jurul locurilor respective. Episoadele vor fi disponibile treptat pe site-ul narative.ro și vor constitui ulterior baza de creație pentru o serie de emisiuni-eseu realizate în colaborare cu TVR.
Pe parcursul turneului, Peca Ștefan și Cinty Ionescu au co-facilitat o serie de ateliere de storytelling participativ sub titulatura Narative și (auto)ficțiuni participative. La ateliere au fost invitați studenți ai centrelor universitare cu profil teatral din București (Scriere Dramatică, UNATC), Târgu Mureș (Scriere Dramatică, UAT), Cluj (Teatrologie, Facultatea de Teatru și Film, UBB), și Timișoara (Actorie, Facultatea de Muzică și Teatru, UVT). La Târgu Lăpuș a avut loc un atelier creativ special, organizat în parteneriat cu noul Centru de Creație pentru Copii și Adolescenți stART, program derulat de Asociația Sub Stejar în beneficiul unei comunități care nu are acces în mod uzual la evenimente culturale.
Concluziile Narative și intersecții performative
În condițiile unui buget minuscul alocat culturii, teatrul din România supraviețuiește cu dificultate, în special prin eforturile unor comunități creative. Bugetele locale sunt în multe cazuri insuficiente, teatrele de stat fiind nevoite să-și acopere producția prin accesarea unor granturi externe. În lipsa unei strategii coerente de programe multianuale dedicate exclusiv teatrului independent, acesta este nevoit să-și inventeze modele de supraviețuire care se bazează fie pe accesarea unor finanțări de stat, precum Administrația Fondului Cultural Național, fie pe modele de asociere cu structuri comerciale, cum ar fi baruri sau cafenele.
„Tradițional, apetitul pentru inovație e mai mare în zona teatrului independent necomercial, deși cel mai bine poziționate pentru a-și asuma riscurile aferente sunt teatrele de stat, cărora accesul la subvenție le-ar oferi, teoretic, posibilitatea de a experimenta forme alternative de expresie teatrală. Ce mă bucură este că teatrele de stat unde am ajuns pe parcursul acestui turneu sunt exemple de bună practică, cu o viziune modernă și incluzivă, care dincolo de cerințele pentru un teatru de stat (deservirea unui public general) le oferă spectatorilor lor și propuneri inovative de spectacol, necesare pentru a diversifica gusturile publicului. Unele din teatrele care funcționează în orașe mici, de unde publicul tânăr pleacă după o anumită vârstă în centre universitare mari sau în străinătate, au și rolul de a educa și pregăti un public de teatru. La Satu Mare, de exemplu, există un program care aduce împreună voluntari din licee în jurul teatrelor, cărora le oferă posibilitatea de a face spectacole în care să ia contact cu scena și să prezinte poveștile care îi interesează. Inițiative similare de a-și apropia publicul foarte tânăr am găsit în Sfântu Gheorghe, Piatra Neamț, Sibiu sau la Teatrul Masca din București. De asemenea, am sesizat un interes constant a acestor teatre de stat de a-și cerceta publicurile”, spune Peca Ștefan.
„Pe de cealaltă parte, spațiile independente cu care ne-am intersectat (majoritatea necomerciale) nu au presiunea deservirii unui segment generalist de public și se pot specializa într-o anumită zonă de teatru: social, educațional, politic. Sunt două modele mari pe care le-am remarcat în acest caz. În primul model spațiul depinde de granturile existente pentru a-și putea continua existența în condiții de nesiguranță și impredictibilitate. Membrii acestor spații sunt nevoiți să devină experți și în chestiuni administrative și de management cultural. Centrul de Teatru Educațional Replika din București (10 ani de existență), 3g HUB (10 ani de existență), Yorick Studio din Mureș (20 de ani de existență), Reactor de creație și experiment din Cluj (11 ani de existență) sunt toate exemple în acest sens. Ele au creat publicuri și comunități în jurul lor, au produs spectacole memorabile și texte reprezentative pentru noua dramaturgie românească, dar în majoritatea cazurilor am remarcat un plan și o nevoie de a preda ștafeta către generația următoare. Această existență în precariat și impredictibilitate continuă erodează, inevitabil. O altă constatare, valabilă și în cazul celui de-al doilea model pe care l-am remarcat, este că sprijinul din partea autorităților, dincolo de granturi, rămâne firav, dacă nu inexistent. Ca exemplu, o inițiativă precum Asociația Sub Stejar din Târgu Lăpuș, deși deservește o zonă importantă - creativitatea copiilor și adolescenților dintr-un oraș în care opțiunile culturale sunt extrem de reduse - nu este valorificată aproape deloc de autoritățile locale.”
Cel de-al doilea model este cel al spațiilor care s-au susținut financiar independent, dintr-un bar sau dintr-o cafenea. AUĂLEU Teatru din Timișoara este un astfel de exemplu „independent de orice”. Timp de 20 de ani, compania a creat un public și o comunitate în jurul trupei AUĂLEU, al barului Scârț Loc Lejer și al Muzeului Consumatorului Comunist.
În periplul lor, cei doi artiști au ajuns și la Iași, unde au aflat povestea Teatrului FIX, care s-a format într-un model similar de teatru cu bar, dar care se vede astăzi silit să se reinventeze din cauza lipsei unui spațiu susținut și de autoritățile locale. Momentul post-Colectiv și pandemia au dus la cvasi-dispariția acestui teatru cu producții premiate la nivel național și care a creat, de asemenea, un fenomen teatral și o comunitate în Iași.
La Câmpulung, un oraș unde nu există un teatru, proiectul Convivial a pornit dintr-o nevoie de a le oferi copiilor și adolescenților un spațiu de ateliere cu profil educațional și artistic, angrenând în jurul cafenelei și al barului din care se susține o comunitate de artiști. Convivial a devenit, pe parcurs, un spațiu care oferă concerte și performance-uri și își descoperă în acest context o nouă identitate.
În aceste condiții, actualul model de finanțare prin Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), pe bază de competiție de proiecte, a ajuns să susțină aproape un întreg sector cultural independent. Dar AFCN este deschis și instituțiilor de stat, în același timp, neexistând un program de finanțare destinat exclusiv proiectelor independente.
„Unii dintre noi, care lucrăm cu fonduri AFCN, muncim practic câte o jumătate de an zi de zi, fără niciun fel de pauză”, spune Cinty Ionescu. „Cu siguranță, o anvelopă mai mare a finanțării și eventual o bugetare multianuală, derulată prin programe diverse, ar fi un pas înainte și un sprijin mai eficace pentru arta independentă.”
„Proiectul nostru a însemnat, pentru mine, un mod de a relua vechi legături profesionale și de prietenie cu oameni, inițiative și spații care fac posibilă existența teatrului cel mai viu din România”, explică dramaturgul Peca Ștefan. „Am descoperit proiecte la răscruce, altele care înfloresc și se dezvoltă. Cei din generația mea au ajuns și într-un moment în care se pune constant problema grijii de sine, după ani de muncă supraomenească. Surpriza a venit din partea următoarei generații, care acum își definește și găsește un drum. Am întâlnit oameni foarte tineri cu idei extraordinare, care merită o scenă care să funcționeze pe o bază mult mai sănătoasă. Termin acest parcurs cu foarte multă speranță în ceea ce va urma.”
Peca Ștefan este una dintre vocile importante ale dramaturgiei românești din ultimele două decenii. Dramaturg, performer, facilitator de ateliere și realizator de documentare video, Peca Ștefan experimentează cu materiale narative de tip imersiv, puse în scenă ca reprezentații sau destinate ecranelor, de tip site-specific/oriented sau mixed media/multiplatform, pentru a crea evenimente care implică participarea audienței.
De multe ori interactive, textele lui investighează adesea istoriile subiective în conexiune cu prezența fizică a publicului la evenimentele artistice pe care le organizează. A urmat cursuri de dramaturgie la New York University şi a fost unul dintre rezidenţii programului internațional de dramaturgie de la Royal Court Theatre, la Londra, în anul 2005.
Piesele sale au fost produse în peste 20 de țări din Europa, America de Nord și America de Sud. În 2010, piesa lui Wire and Acrobats (Acrobați) a fost selectată printre cele 5 piese de la Berliner Stückemarkt din cadrul Berliner Theatertreffen. Spectacolul Târgoviște de jucărie a fost invitat în 2012 la bienala New Plays from Europe de la Wiesbaden. În 2013, Peca Ștefan a fost unul dintre cei 35 dramaturgi europeni invitați să scrie pentru ediția aniversară de 35 de ani a Berliner Theatertreffen Stückemarkt. Din 2015 este partener al PopUp Theatrics din New York. În 2016 și 2017, a fost fellow al Centrului de Cultură Contemporană din Barcelona (CCCB) în programul Ageing Democracies. Între 2021 și 2023 a co-creat și scris trilogia imersivă Orașul Paralel despre și în cartierele istorice Iosefin, Fabric și Elisabetin din Timișoara. În 2024 a co-fondat Asociația Culturală Narative, împreună cu Cinty Ionescu și Laurențiu Bănescu.
În proiectul Narative și intersecții performative, Cinty Ionescu realizează design video cu elemente multimedia live, precum și documentarea video, și este co-facilitatoare a atelierelor. Artistă multimedia cu un interes constant pentru experimentul live și colaborarea interdisciplinară, Cinty a lucrat la peste 40 de spectacole de teatru și dans și a susținut sute de reprezentații live, inclusiv colaborări cu muzicieni. Artista și-a prezentat proiectele, majoritatea cu o componentă live, pe numeroase scene naționale și în contexte internaționale. În 2011 a obținut Premiul de Excelență pentru Video Design în cadrul festivalului Fringe New York City, pentru spectacolul Nils’s Fucked Up Day de Peca Ștefan. A inițiat și coordonat mai multe proiecte multimedia, printre care ROMANYEAH! (performance audio-video), Urme de distrugere pe Marte (spectacol multimedia de teatru, Teatrul Odeon București), Între două pastile (spectacol multimedia de teatru ce folosește realitatea augmentată), documentarul interactiv Fața ascunsă. Cinty a conceput și a realizat expoziții ca Green Hours Live(s) (expoziție imersivă), Povești în bucate (instalație multimedia în cadrul Timișoara 2023 – Capitală Culturală Europeană, 2023), Ne/Re-văzut (proiect new media ce folosește realitatea augmentată). Este co-fondatoare a Asociației Narative, alături de actorul de teatru și film Laurențiu Bănescu și de dramaturgul și scenaristul Peca Ștefan.
Asociația Narative este o platformă de expresie și experiment, de dezvoltare și susținere pentru artiști și proiecte care îmbină limbaje creative variate, aflate la intersecția artelor cu domenii conexe. Organizația urmărește integrarea elementelor de cercetare și educație în procesul artistic, facilitând totodată accesul diverșilor actori culturali către comunități. Printre principiile directoare ale asociației se regăsesc curiozitatea de explorare și tendința de prioritizare a procesului creativ, precum și stimularea spiritului critic în contextul libertății de creație. Narative promovează dialogul dintre puncte de vedere și narațiuni sociale diferite și are ca obiectiv crearea și consolidarea de comunități creative. Asociația Narative a fost creată de un grup de artiști cu limbaje complementare: Cinty Ionescu, artistă multimedia, Laurențiu Bănescu, actor de teatru și film, și Peca Ștefan, dramaturg și scenarist.
2025: Nouameapiesă?
O (pseudo) prelegere (anti)performativă (inter)activă
de Peca Ștefan
Performeri: Peca Ștefan, Cinty Ionescu
Video design: Cinty Ionescu
Durată: cca. 120 minute
Vârstă recomandată: 16+
Echipa artistică, ateliere și documentare: Peca Ștefan și Cinty Ionescu
Echipa de proiect: Project Manager: Ioana Gonțea - Uzinele Creative | Design grafic: Sorin Păun | Poster artwork, fotografii de prezentare și web design: David Grohe - systeme-d | Fotografii spectacol: Maria Năstase | Comunicare și social media: Stratagents | Muzică serial online: Gabriel Kirmaier
Narative și intersecții performative
Un proiect al Asociației Narative
Co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național*
Parteneri instituționali:
Convivial Câmpulung, Centrul de teatru educațional Replika, 3g HUB, Reactor de creație și experiment, Teatrul Masca, Teatrul de Nord Satu Mare - Trupa Mihai Raicu, AUĂLEU Teatru, Teatrul Andrei Mureșanu, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul pentru Copii şi Tineret GONG, Primăria Sibiu, Asociația Culturală Sub Stejar, Centrul de Creație pentru Copii și Adolescenți “stART”
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București
Universitatea de Arte din Târgu Mureș
Facultatea de Teatru și Film din Cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj
Facultatea de Muzică și Teatru din Cadrul Universității de Vest din Timișoara
Partener media principal: TVR Cultural
Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Internațional, Revista 22, Teatrul Azi, scena.ro, Liternet, Propagarta, IQads, SMARK, Revista Zeppelin, Modernism.ro, Zile și Nopți, Filme-Cărți, Daily Magazine, Ziarul Metropolis, Feeder, DigitizArte, HAPP, Agenția de carte, The Woman, Revista Golan, Munteanu Recomandă, Matca Literară
*Acest proiect nu reprezintă neapărat poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă pentru conținutul proiectului sau pentru modul în care rezultatele sale pot fi utilizate. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
