A pus bazele unui grup acapella care este activ și în ziua de azi, Penn Masala, a făcut ping-pong educațional pe mai multe continente, până să se așeze la casa lui (nu musai de discuri) din UK. În prezent se ocupă de cariera unor nume mari precum Katie Melua sau PJ Harvey. Sumit Bothra, Director SB3 Artist Management, vine anul acesta să ne vorbească la Mastering The Music Business despre cum putem face comunitatea muzicală mai unită.
"Experiența mea de lucru în cadrul sistemului caselor de discuri mi-a permis să înțeleg unde se aflau diferențele de opinie și prioritățile în relația manager-casă de discuri și cred că asta m-a pregătit bine pentru a gestiona într-un mod mai colaborativ, prietenos și amabil decât „modelele mele”, spune Sumit.
Crede că managerii A&R mai tineri caută noi talente, dar cu un ochi pe cifrele pe care le cer șefii lor, așa că pare o luptă din ce în ce mai grea să semnezi cu un label. Așa că el recomandă să fim mai atenți la ce fac managerii artiștilor, pentru că aceștia țin hățurile carierelor. Povestea lui muzicală mai jos.
Educația ta muzicală
Părinții mei au emigrat în Marea Britanie ca medici la mijlocul anilor '70, iar eu m-am născut în orașul Leeds în 1977. Mama și tata ascultau mereu muzică acasă și în mașină, muzica era un amestec de cântece clasice Bollywood și hituri pop ale vremii. Ne-am mutat la Riyadh, Arabia Saudită, când aveam 5 ani și am locuit acolo până la 11 ani. Toată muzica din Arabia Saudită la acea vreme era pe casete piratate, iar în secțiunea „muzică mondială” a magazinului local de muzică am găsit albume de Ozzy Osbourne, Iron Maiden, Bon Jovi, Skid Row, Alice Cooper etc.
Primul disc pe care l-am cumpărat vreodată a fost albumul Ultimate Sin al lui Ozzy, când aveam 9 ani. Apoi ne-am mutat înapoi în Anglia, unde am descoperit primele înregistrări rave ale unor artiști precum The Shamen, Utah Saints și Adamski, apoi m-am dus în Virginia, SUA, pentru a studia, când aveam 16 ani. Acolo am aflat despre artiști precum Dave Matthews Band, Blues Traveller, Nirvana, NWA, Snoop Dogg, Pearl Jam, Lynyrd Skynyrd, Phish, Grateful Dead și mulți alții. Apoi am mers la Philadelphia pentru a studia la Universitatea din Pennsylvania, unde m-am cufundat complet în blues, soul, R&B, rap, drum n bass, jungle, trip hop, house, reggae și tot ce-ți poți imagina. În primul meu an la Universitatea din Pennsylvania, am creat primul grup hindi acappella din lume, Penn Masala, care există și astăzi.
Parcursul în managementul muzical
Mi-am început cariera lucrând pentru case de discuri - Virgin Records (la 19 ani) și apoi Sony Music (la 20 de ani), înainte de a deveni manager de artist când aveam 23/24 de ani. În perioada în care am lucrat la casele de discuri, aproape fiecare manager pe care l-am întâlnit a fost agresiv, dominant și imprevizibil. Era o mentalitate de tipul „dog-eat-dog” și nu am găsit nimic atrăgător în asta. Când am plecat de la Sony, un artist consacrat m-a întrebat dacă aș lua în considerare să-l manageriez. I-am explicat de ce jobul nu mă atrăgea, iar răspunsul lui a fost că ar trebui să o fac, dar să o fac în felul meu. Experiența mea de lucru în cadrul sistemului caselor de discuri mi-a permis să înțeleg unde se aflau diferențele de opinie și prioritățile în relația manager-casă de discuri și cred că asta m-a pregătit bine pentru a gestiona într-un mod mai colaborativ, prietenos și amabil decât „modelele mele”. Mi-am condus compania de management independent în următorii 3 ani, înainte de a mă alătura unei firme consacrate, ATC Management, unde am devenit în cele din urmă Director General. Acum am revenit la statutul de manager independent, astfel încât să pot petrece mai mult timp făcând doar lucrurile pe care le iubesc și să fiu un tată mai prezent pentru cele trei fiice ale mele. „3”-ul din SB3 le reprezintă pe cele trei fete ale mele, precum și faptul că aceasta este a treia mea afacere de management.
Obiective, responsabilități
Managez 4 artiști - Katie Melua, The Boxer Rebellion, Nathan Nicholson și PJ Harvey. Am o echipă formată din 3 angajați și 3 angajați externi, iar împreună construim și protejăm afacerile artiștilor noștri. Rolul meu este să prioritizez rolurile pentru fiecare membru al echipei, comunicând zilnic cu artiștii mei pe teme financiare, strategice și creative. Am autoritate decizională alături de artiștii mei, așa că, în cele din urmă, totul va trebui să ajungă la mine pentru aprobare. Obiectivul meu principal este să mă asigur întotdeauna că graficele noastre sunt orientate în sus - ceea ce este, în general, o măsură a succesului financiar, a influenței și a fericirii.
Cum se construiesc povești de succes
Sunt extrem de mândru de toți cei pe care îi manageriez.
The Boxer Rebellion, ca trupă complet independentă, este alături de mine de 15 ani și nu numai că supraviețuiește, dar prosperă pe măsură ce intră în cel de-al șaptelea album de studio și în turneul global.
Katie Melua a avut o carieră incredibilă, dar pentru mult timp nu a fost în centrul universului ei creativ. Când am început să lucrăm împreună, aceasta a fost o prioritate pentru mine și de atunci am lansat 3 albume de studio și 2 albume live, iar muzica ei ajunge zilnic la noi audiențe. Este o compozitoare și parteneră de afaceri excepțională.
PJ Harvey și cu mine lucrăm împreună de peste un deceniu, iar ultimul ei album a fost nominalizat la un premiu Grammy, iar cel mai recent a câștigat un premiu BAFTA pentru coloana sonoră a piesei Bad Sisters de pe Apple TV.
Nathan Nicholson (vocalistul principal al trupei The Boxer Rebellion) este acum unul dintre cei mai solicitați compozitori din Marea Britanie și a lansat discuri solo cu artiști precum Anyma, Dom Dolla și Claptone. Este în plină expansiune acum și este uimitor să văd cum cariera unuia dintre cei mai apropiați prieteni ai mei crește din ce în ce mai bine, an de an.
Cum gestionați noua revoluție digitală
Ca inginer studiat, îmbrățișez pe deplin progresul tehnologic. În munca mea de membru al consiliului de administrație atât al Forumului Managerilor Muzicali (Marea Britanie), cât și al Alianței Europene a Managerilor Muzicali, depunem eforturi pentru a ne asigura că progresul tehnologic nu vine în detrimentul comunității creative umane. Atâta timp cât protejăm creativitatea umană originală și facem o distincție între ceea ce este creat de om și ceea ce este creat de mașină, la fel cum facem cu produsele organice și cele neorganice, nu văd niciun motiv să mă tem. Dimpotrivă, unii dintre artiștii mei adoptă deja inteligența artificială în viața lor de zi cu zi, atât creativ, cât și în alt mod, lucru pe care îl încurajez pe deplin. Cu toate acestea, consider că școlile și universitățile ar trebui să facă mai mult pentru a învăța următoarea generație cum să înțeleagă și să utilizeze inteligența artificială în moduri mai semnificative decât simpla utilizare a Chat GPT pentru a scrie un eseu. Același lucru este valabil și pentru artiștii muzicali.
Acum aveți mașini care vă pot ajuta să obțineți mai mult de la ele! Îmi pare rău, dar nu există nicio modalitate de a evita progresul tehnologic!
Colaborarea cu Pj Harvey, Katie Melua & The Boxer Rebellion
Toți sunt oameni extrem de muncitori, care IUBESC ceea ce fac. Învățăm unii de la alții, zilnic, și cred că acesta este secretul unor relații de lungă durată în această industrie. Fără dragoste și respect unii pentru alții, devenim cu toții doar un alt număr.
Trupa ta, Penn Masala
Am început Penn Masala în primul meu an de universitate pentru că nu puteam fi acceptat în niciun alt grup a cappella din campus! Cântam cântece hindi în copilărie, așa că am umblat prin campus încercând să găsesc alți tineri de origine indiană care puteau ține și ei o notă! Prima mea recrutare a fost un student care a stat lângă mine la Fizică 101, apoi colegul meu de cameră și, în cele din urmă, am reușit să adun vreo 10-15 băieți și un prieten care să ne fie director.
A fost un început dificil și amuzant, dar Penn Masala a continuat să apară în filme, să facă turnee mondiale și să cânte în fața președinților. Am numit grupul după o marcă indiană de tutun de mestecat numită Pan Parag Pan Masala. Crearea Penn Masala rămâne una dintre cele mai mândre realizări ale mele și un exemplu real de creare a ceva nou și semnificativ din punct de vedere cultural din senin.
Diferențe între Europa și America, din punct de vedere muzical
Ca cineva care a crescut și a lucrat în ambele direcții, aș spune că cea mai mare diferență este că în America, oamenii, în general, celebrează reinventarea și succesul financiar mai mult decât în Marea Britanie și Europa. Acolo, ei celebrează cu adevărat spiritul antreprenorial! Cu toate acestea, în opinia mea, culturile britanice și europene sunt mult mai vechi încât tind să fie mai credibile, mai elegante și mai inovatoare. Cred că acesta este motivul pentru care atât de mulți artiști din SUA îi consideră pe artiștii de peste Atlantic ca fiind creativi la care să aspire cu adevărat. Nu cred că cineva „o face mai bine”, ci doar o face diferit!
Noua muzică
Nu sunt sigur că sunt de acord cu ideea că există sau va exista un nou gen de „pop” sau „muzică populară”. Dimpotrivă, lumea s-a îndreptat către o celebrare a individualității, mai degrabă decât către mentalitatea de turmă, așa că toate genurile vor continua să prospere și vor continua să fie create genuri noi. Cred că cei din zona A&R mai tineri caută cu siguranță și sunt entuziasmați de noi talente, dar cum șefii sunt atât de concentrați pe date și acționari, va fi o luptă dificilă să semnezi contracte cu artiști emergenți fără amprentă digitală sau experiență dovedită. Managerii de artiști, însă, nu au un astfel de impediment în calea progresului și cred că managerii și-au asumat rolul de A&R și dezvoltare a artiștilor cu ani în urmă! Dacă ești în căutarea unor noi talente și inovație, aș sugera să te concentrezi pe ceea ce fac managerii.
Piața muzicală din România
Stau aici, scriind toate aceste răspunsuri, dintr-un apartament superb cu vedere la Brașov, în timp ce sunt într-o vacanță cu familia în această țară frumoasă. Știu că România este una dintre primele 20 de piețe muzicale din lume și se bucură de un business muzical înfloritor și în creștere, atât pe partea de înregistrări, cât și pe cea de live (nu doar aici, ci în întreaga regiune). De asemenea, văd impactul pe care brandurile îl au în acest spațiu, ceea ce este evident atunci când călătorești prin țară, văzând fețele vedetelor pop românești la majoritatea colțurilor de străzi! Singurul lucru care mă întristează, însă, este că nu aud muzică românească pe străzi.
În schimb, undele radio sunt dominate de artiști pop vorbitori de limbă engleză din SUA și Marea Britanie, de care soția, fiicele mele și cu mine am călătorit respectuos până aici pentru a scăpa. :) Sunt atât de onorat să fiu invitat la această ediție a MMB împreună cu prietena mea Katie Melua și abia aștept să învăț și să schimb idei despre cum noi, ca și industrie muzicală colectivă, putem face mai bine împreună.
