Andreea Deteșan este economist, absolvent de Facultatea de Științe Economice, dar s-a înscris la a doua facultate: Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar (PIPP). Asta pentru că vrea să poată contribui la un viitor mai bun prin implicarea sa în educație. Perioada de creștere a copiilor ei a determinat-o să se informeze mai mult despre psihologia copilului, despre parenting modern și despre cum ar trebui să arate educația în școli. Așa a ajuns să se implice în proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” .
"Dacă nu există această chemare, actul educațional nu va fi unul autentic. Educația nu este un job oarecare. Salariile contează, desigur, dar cred că vocația și motivația rămân cele mai importante", spune Andreea.
„Școala Tinerilor Profesori de Încredere” este un proiect finanțat de Uniunea Europeană care-și propune să rezolve multe din problemele existente în sistemul clasic de învățământ, prin abordări noi, atât pentru tineri cât și adulții implicați în program. Cum se întâmplă asta, mai exact, povestește Andreea în rândurile de mai jos:
La „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”
Am fost întotdeauna fana proiectelor. Am mai urmat o facultate, în Științe Economice, și am profitat de toate oportunitățile de învățare nonformală, pentru că am văzut beneficiile pe care le pot aduce, de orice natură. Mă așteptam ca acest proiect să vină cu o viziune diferită față de ceea ce învățăm în facultate, mai aproape de practică. Am intrat cu gândul că este ultima mea șansă de a beneficia de astfel de oportunități, având în vedere limita de vârstă. Întotdeauna am simțit beneficiile acestor proiecte. Nu am avut așteptări punctuale, ci mai degrabă deschidere și curiozitate.
Influența tehnologiei în procesul de învățare
Nu mă aflu într-un rol de cadru didactic tânăr sau experimentat, dar cred că tehnologia vine cu beneficii dacă este folosită echilibrat. Atunci când este utilizată prea mult, mai ales în cazul copiilor de vârste mici, trebuie să avem mare grijă, pentru că poate face mai mult rău decât bine. Cred că profesorii cu vechime ar putea întâmpina dificultăți în a folosi tehnologia, iar aici intervine dorința lor de a se adapta.
Am întâlnit învățători și educatori care nu aveau atât de multă deschidere și rămâneau la metodele clasice. Totuși, este clar că tehnologia aduce beneficii, mai ales pentru materialele didactice la clasele mici: nu mai trebuie să faci totul de mână, ci poți accesa și proiecta rapid resurse la tablă. La elevi, tehnologia influențează mult nivelul de atenție. Copiii au acces la rețele sociale și la platforme cu filmulețe scurte care transmit informația foarte rapid, iar acest lucru îi face să se concentreze mai puțin timp asupra unui subiect și să nu mai rămână captivați de detalii la fel de mult.
Nu mai au răbdare să urmărească nici măcar un filmuleț de 10 minute, așa că procesul de învățare trebuie adaptat. Altfel, îi pierzi și nu mai poți duce predarea până la capăt. Profesorul trebuie să fie mult mai flexibil și să se adapteze, să facă învățarea atractivă pentru ei. Bineînțeles, este nevoie de echilibru: nu poți să le oferi doar filmulețe, pentru că și acest lucru poate deveni dăunător.
Principalele provocări din sistemul de învățământ de stat observate de tine
În primul rând, ar trebui atrași cei care își doresc cu adevărat să fie profesori și să facă o muncă de calitate. În al doilea rând, școala și-a pierdut, în percepția multor oameni, din seriozitate și din importanță, ceea ce este grav. În al treilea rând, a scăzut încrederea oamenilor în nivelul educației. Suntem încă în urmă în ceea ce privește corelarea dintre teorie și practică. Elevii trebuie să învețe să se adapteze vremurilor, să vadă aplicabilitatea a ceea ce învață, să înțeleagă la ce le folosește școala și cum pot aplica în viața reală ceea ce învață.
Trebuie să simtă beneficiile școlii și să aibă încredere în profesori și în sistemul educațional. Printre principalele provocări consider că se numără lipsa materialelor, pentru că este nevoie de material didactic, iar în multe instituții acestea lipsesc și intervin părinții, mai ales la grădiniță. Sălile de clasă nu sunt corespunzătoare ca spațiu, raportat la numărul de copii. Combinația dintre aceste probleme este copleșitoare atât pentru cadrul didactic, cât și pentru copii, iar calitatea procesului de învățare scade. Depinde de la caz la caz și de mediul în care crești, cred că aici este o parte din explicație. Generațiile recente par să nu mai simtă beneficiile învățării și să nu mai aibă motivație pentru învățarea continuă.
În mintea lor apare întrebarea: „Cu ce mă ajută?”, tocmai pentru că teoria nu este corelată suficient cu practica. În plus, există probleme legate de materiale, de sălile de clasă raportate la numărul de elevi, dar și de integrarea copiilor cu CES (Cerințe Educaționale Speciale) în clasele de stat, fără susținere specializată. Lipsesc terapeuții, profesorii de sprijin și în general, resursele necesare integrării reale în școala de masă. Contează și pregătirea cadrelor didactice, precum și motivarea lor. Managementul instituțional este, la rândul său, foarte important: dacă un director nu oferă sprijin profesorilor și nu face tot ce poate pentru infrastructură, lucrurile stagnează. E nevoie ca fiecare nivel să își facă partea: director, inspectorat, minister.
O altă consecință se vede în felul în care interacționează părinții cu școala. Uneori au așteptări nerealiste sau comunicarea nu este suficientă. Relația părinte–elev–profesor ar trebui să fie una de susținere reciprocă, în beneficiul elevului, însă nu se întâmplă întotdeauna. Cadrul didactic poate să nu aibă întotdeauna abilitățile necesare de comunicare sau situația poate funcționa și invers. Există și școli care fac activități extrașcolare, after-school, oferă masă caldă, cantină și infrastructură mai bună. Se pot face multe, dar trebuie să existe interes real din partea tuturor factorilor decisivi.
Cum e percepută meseria de profesor
Este atractivă pentru cei care au vocație și dorința de a profesa, de a aduce beneficii în educație. Eu, de exemplu, am copii și vreau să mă implic mai mult în zona educației. Dacă nu există această chemare, actul educațional nu va fi unul autentic. Educația nu este un job oarecare. Salariile contează, desigur, dar cred că vocația și motivația rămân cele mai importante. Totuși, există și partea practică: termini studiile, dar nu ai siguranța zilei de mâine. Este foarte greu să ajungi la o stabilitate. Nu se scot suficiente posturi spre titularizare, iar mulți profesori dau an de an examene, fără siguranța că postul pe care îl ocupă acum va exista și anul următor.
Schimbări în educație
S-a schimbat mult, mai ales prin introducerea tehnologiei. Pe vremea mea se folosea tabla cu cretă și cel mult, la grădiniță, diafilmul, casetofonul sau alte mijloace simple. Acum, în timp ce mă pregătesc să devin profesor, fac o paralelă cu felul în care se pregătea materialul didactic atunci. Astăzi există materiale online și numeroase instrumente digitale. Educatoarea avea ștampile pe care le aplica pe foi pentru fișe și se folosea hârtia indigo. În Sibiu, majoritatea școlilor și grădinițelor au acum proiector, tablă smart sau televizoare smart, inclusiv în mediul rural. S-au modernizat mult.
Ce e important să învețe elevii
Îmi propun să îi ajut să învețe cum să învețe, cum să fie flexibili și cum să se adapteze la viața reală. Cred că, în primul rând, e important să înțeleagă că învățarea este continuă și că trebuie să învățăm din tot ceea ce facem, să avem deschidere și curiozitate. De asemenea, partea de dezvoltare personală este foarte importantă.
Cele mai importante cursuri în formarea ta
Cele mai importante au fost orele de practică, pentru că acolo vezi efectiv cum se simte la clasă, cum se predă, cum explici. Din cursuri primești doar frânturi. Până nu treci efectiv prin astfel de situații, nu ai cum să le înțelegi cu adevărat.
Ce înseamnă în 2026 un profesor de încredere
Aș spune că un profesor de încredere este noua versiune a autorității profesorului. Nu mai putem vorbi despre un profesor autoritar, ci despre felul în care reușește să câștige încrederea elevilor. În relația profesor–elev, dacă reușești să le atragi atenția și să îi faci să te asculte, înseamnă că au încredere în tine. Copiii din ziua de astăzi sunt diferiți, mai deschiși, dar și mai selectivi: nu mai acceptă orice de la oricine, decât dacă există încredere.
Soft-skills
Le consider foarte importante și cred că vor conta tot mai mult în viitor. Sunt competențe pe care tinerii trebuie să le asimileze cât mai bine. Probabil că se formează prin exercițiu, prin muncă în echipă, prin jocuri și activități aplicate. Îmi imaginez aceste lucruri, chiar dacă încă nu am experiența necesară pentru a vorbi din practică.
