Dezvoltarea AI a declanșat o cursă pentru centre de date masive, însă acestea se lovesc de un val de respingere și de proteste. Consumul mare de apă, presiunea pe rețeaua electrică, poluarea, zgomotul și lipsa de transparență a companiilor sunt câteva din motivele pentru care construcția centrelor nu este întâmpinată cu entuziasm.
Într-un interviu din cadrul emisiunii „Horizons”, realizată de PBS NewsHour, Michael Webber, profesor la University of Texas at Austin și expert în energie, analizează tensiunile dintre inovația tehnologică și realitatea dezvoltării infrastructurii.
Criză la nivel local
Dezvoltarea inteligenței artificiale necesită o putere de calcul colosală, declanșând o cursă între marii jucători pentru a ridica centre de date cu o suprafață de mărimea Manhattanului. Pe hârtie și în discursurile de marketing, se promite progres și joburi. În realitate, comunitățile rurale sau suburbane se tem că vor rămâne cu facturi mai mari la energie și cu un zgomot industrial pe care nu și-l doresc.
Webber reamintește că magia AI-ului înseamnă infrastructură fizică, iar îngrijorările legate de prețurile la electricitate sunt 100% justificate:
"Motivele pentru care este o îngrijorare validă este că aceste centre de date consumă multă electricitate. Dacă ai un nou consumator mare care vine, care va lua multă electricitate și te poate supralicita pentru ea, ar putea crește prețurile", explică Webber.
Apa, transparența, beneficiile promise
O altă miză este apa. Cipurile care susțin funcționarea AI-ului devin fierbinți, iar răcirea standard cu aer nu mai face față. Astfel, se apelează la sisteme de răcire pe bază de apă.
"Dacă te duci într-o comunitate care nu are multă apă și spui: "Vom construi un centru de date, vom crea toate aceste joburi și vă vom lua toată apa", acesta este un punct real și sensibil pentru oameni, deoarece este de neînlocuit", spune Webber.
La aceste îngrijorări se adaugă și erori de community management. Din dorința de a se mișca rapid și a nu alerta competitorii din industrie, companiile tech au acționat pe ascuns, cumpărând pământ sub umbrela companiilor-paravan și prin NDA-uri (contracte de confidențialitate) stricte, ceea ce a alimentat paranoia și furia localnicilor.
"Asta stârnește multe suspiciuni, pentru că oamenii sunt alertați: Ce se întâmplă? Ce aveți de gând să construiți? Unde, de ce, de ce nu am știut?", explică Webber.
Oamenii se opun construcției centrelor pentru că beneficiile promise de AI (descoperirea unor tratamente pentru cancer, optimizarea energetică, design-ul de reactoare de fuziune) aparțin viitorului, în timp ce neajunsurile fizice sunt aici, acum, în curtea lor din spate.
"Beneficiile AI nu au apărut încă în moduri cu adevărat vizibile. Deci simțim impactul astăzi, beneficiile vin mai târziu. Există o neconcordanță între cine suferă, oamenii din mediul rural care acum au un centru de date zgomotos versus cine beneficiază, adică oamenii mai târziu sau poate niște acționari."
Acolo unde nu te aude nimeni
Companiile de tehnologie analizează și metode SF de amplasare a noilor construcții: departe în mediul marin sau chiar pe orbita pământului. Webber privește cu scepticism ideea, subliniind dificultățile de ordin ingineresc:
"Ideea că ai putea merge offshore și sub apă sau în spațiul cosmic și în afara atmosferei este condusă de un fel de necesitate, cred. E prea greu să obții energia de care avem nevoie. Sunt prea mulți vecini care se plâng. Să mergem unde nu sunt vecini care să se plângă, offshore sau în spațiul cosmic. Și așa... obții răcirea gratuit. Spațiul profund este destul de rece, oceanul este destul de rece."
Companiile care dezvoltă AI trebuie să gestioneze realitatea dincolo de algoritmi. Mantra "move fast and break things" nu funcționează în comunități care au nevoie de apă și electricitate.
