E mai ușor să privești lumea prin lentila stereotipurilor. Dar nu iese nimic frumos din asta. Lorin Braticevici a ales să (re)descopere România, după 12 ani de trăit în Italia, neghidat de preconcepții. S-a întors, cu mintea deschisă și cu aparatul foto pregătit să exploreze cultura românească și s-o înțeleagă cum este ea, de fapt.
Lorin este curios de tot ce compune cultura noastră - artă, istorie, arhitectură, tradiții -, iar curiozitatea îl face să meargă în multe locuri, să citească multe cărți și să documenteze totul într-o manieră care să fie interesantă și pentru cei care îl urmăresc online. Se autointitulează ”Romanian Heritage Flâneur”, cu toate că nu se încăpățânează să privească Bucureștiul doar ca pe Micul Paris de altădată, și reușește să descopere dovezi de frumusețe, mai ales în locurile pe care le vedem des, dar le privim rar.
Contul lui Lorin este lentila celor grăbiți, celor care au mereu un anume loc în care trebuie să ajungă sau un infinit scroll din care uită, uneori, să se oprească. Mai multe despre munca lui, în cele de mai jos:
Background
Sunt născut în București, dar am trăit 12 ani în Roma, Italia. Acolo am făcut liceul și facultatea, și tot acolo m-am îndrăgostit de artă, arhitectură, de explorat orașul și de poveștile lui. Am absolvit Turismul la Roma și am urmat în paralel cursuri de marketing.
Explorările tale. De ce România?
Pentru că în Italia am început să mă întreb ce există frumos și în România, în București. Când m-am întors, am devenit autodidact și continui să fiu. Mă fascinează să descopăr că și noi avem povești care merită știute și promovate la nivel internațional.
După 12 ani în Italia. Primul gând
Există multe stereotipuri negative față de români și România în afară, dar și aici, la noi, față de București. Tocmai ele m-au provocat să vreau să descopăr adevărul.
De la meme-uri la istorie, artă, tradiții și arhitectură
Sunt o persoană deschisă spre evoluție, curioasă, îmi place să progresez, și de aceea interesele mele se schimbă sau se aprofundează din când în când. Am trecut de la meme-uri la cultură pentru că am realizat că nu vreau doar să distrez, ci să ofer ceva de calitate celor care mă urmăresc. Reacția a fost foarte bună. Unii mi-au scris că nu le place direcția, dar marea majoritate a reacționat pozitiv. De fapt, pagina mea a explodat de când am început să schimb conținutul.
Backgroundul de fotograf
Din punct de vedere vizual îmi este mai ușor, rapid și natural să gândesc cadrele dinainte. Când merg să documentez un loc, mă mișc rapid tocmai pentru că am deja ochiul format.
Procesul de documentare
Am un simț pe care l-am antrenat în toți acești ani în marketing. Am gestionat paginile de social media ale mai multor branduri și am avut și eu mai multe pagini personale tematice. Fiind mereu pe social media, îmi vine natural să îmi dau seama ce subiecte prind și ce abordări funcționează.
Procesul meu de documentare este atât direct cât și indirect. Direct în sensul că citesc intenționat, merg la muzee, la tururi ghidate, mă plimb motivat să descopăr ceva interesant. Indirect în sensul că uneori inspirația mă lovește din cele mai banale situații sau cele mai neașteptate momente.
Cum îți gândești postările
Caut să prezint subiecte mai puțin știute, într-un mod simplu de înțeles, fără să devin pompos. Nu caut senzaționalism, dar sunt atent la fiecare cuvânt. Prima propoziție este cea care face un om să se oprească și să citească tot, așa că petrec timp pe acele 3-7 cuvinte de început.
Subiectele preferate și eforturile de a le cunoști mai bine
Artă și arhitectură românească, locații istorice cu povești de adus la lumină, obiecte rare, România și Bucureștiul de dinainte de 1947, multiculturalismul țării noastre, transformările clădirilor, turismul, curiozități despre limbă și tradiții. Ca dedicare, sunt zilnic conectat la aceste subiecte. E un flow care pur și simplu se întâmplă.
Subiecte, locuri, obiecte la care te întorci
Mă întorc mereu la arhitectura neoromânească și la tot ce s-a întâmplat între sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, când România a trecut de la influențele orientale la cele occidentale.
Ce înseamnă o poveste bine spusă
Simplu de înțeles, fără cuvinte de umplutură, fără exagerări. Mereu cu ochii pe cel care ascultă sau citește, nu pe propria noastră măiestrie.
Impactul conținutului cultural
Poate părea ciudat, dar urmăresc creatori de conținut din Italia și din vest, foarte puțin din România. Cred că fiecare trebuie să își găsească propria voce și propriul unghi, și de acolo să posteze original, deschizând drumuri.
Discuții generate de conținutul tău
Primesc des mesaje și comentarii de la oameni care apreciază ce fac, și mă bucur de fiecare dată. Nu știu câți sunt români, dar comunitatea mea e formată 40% din persoane care locuiesc în România, restul sunt în străinătate.
Ultimul cel mai frumos loc/lucru pe care l-ai văzut
Zona Dealului Mitropoliei. M-am plimbat pe acolo la începutul lui iunie și am realizat că străzile acelea au un potențial imens. Ascund un București vechi, din perioada Cotroceniului. E o zonă de descoperit.
Frumusețea în locurile neobservate
Cred că fiecare e atras de anumite lucruri în mod natural, fără premeditare. Sunt oameni care iubesc florile, pisicile, clădirile, sau să observe cum se comportă oamenii. Atât timp cât fiecare acționează din ceea ce oricum îi captează atenția, potențialul de conținut bun e infinit. Nu toți observăm aceleași detalii, și asta e foarte bine. Fiecare vede ceva în plus pe care celălalt nu îl vede.
La ce lucrezi acum
Am câteva cărți despre București pe care le citesc simultan. Urmează conținut din ce descopăr în ele. Urmează și călătorii prin România, vizite la situri arheologice. Voi continua să fac ce am făcut și până acum, lăsându-mă purtat de inspirație fără să forțez nimic.
