"Să nu ceri multe de la viață / o cratiță un șorț în față / un aragaz fără scânteie și să înveți să fii femeie". Trupa Ninigra a lansat recent piesa Femeie, la pachet cu un videoclip realizat de Medicine Madison, fiica lui Mihai Iordache, membru fondator. Piesa pare un manual absurd al societății românești despre cum se învață să fii femeie. Cine sunt autorii acestui manual?
"În principiu, părinții unor băieți, apoi părinții acestora și tot așa până în negura timpurilor. Alături de ei, și nu de neglijat, Școala și Biserica, cu regulile și preconcepțiile lor absurde despre ce ar trebui să facă și să spună fetele și femeile. Am o fiică și m-am confruntat relativ recent cu aceste lucruri, prin ceea ce mi-a povestit ea", spune Mihai Iordache.
După câteva mici schimbări de formulă, Ninigra a ajuns în prezent la una stabilă, în care e posibil să-i vedem și live cât de curând. Iordache spune că avem de a face cu un strat real în muzică, în care există el și colegii din proiect și unul mimetic, mai profitabil. Ce aspect a suferit cel mai mult în ultimii ani? Melodia, armonia și ritmul, care s-au simplificat până aproape de dispariție, e de părere Mihai.
Cum a pornit proiectul Ninigra, de unde a venit inspirația pentru piesa Femeie, ce se întâmplă cu muzica în 2026, povestește Iordache mai multe în rândurile următoare.
Povestea Ninigra & inspirația lui Andrei Gheorghe
Andrei a avut ideea să ne reunească pe Florin Dumitrescu și pe mine fiindcă i-au plăcut la un moment dat Sarmalele Reci, iar fiica lui, Katarina, are talent la muzică, are o voce frumoasă.
Nu știam că numele a venit de la el, eram convins că a fost ideea lui Florin. Deci primele două cântece, Nuntă la McDonalds și O furnică pe tavan, le-am scris pentru ea. Dar Katarinei îi plăcea alt gen de muzică, așa că am rămas cu două melodii și cu o înregistrare incompletă (fără voce) a Furnicii.
Pe mine mă interesa să scriu muzică pop, mi se pare o cu totul altă experiență creativă față de jazz, așa că am continuat să lucrăm, on and off, fără să avem de fapt o vocalistă. Am înregistrat o piesă cu A-C Leonte, care a ieșit excelent, dar abia odată cu Raluca Stoica ne-am regăsit într-o formulă de care suntem la fel de convinși cu toții. Imediat ni s-a alăturat și partenerul ei, chitaristul Alex Tomaselli, deci ne-ar mai trebui câțiva colegi și putem apărea în public. Producția muzicală a făcut-o, la primele trei piese, Tavi Scurtu, iar la cele mai recente, Mihai Costăchescu.
Piesa Femeie
Aveam o melodie care-mi plăcea, și i-am trimis-o lui Florin - dacă-mi amintesc bine - fără a mă gândi că ar putea deveni o piesă pentru Ninigra. I-am trimis muzica lui Florin iar el a venit cu acest text satiric, dar cât se poate de adevărat.
Piesa pare un manual absurd despre cum „se învață” să fii femeie. Cine sunt "autorii" acestui manual în societatea românească?
În principiu, părinții unor băieți, apoi părinții acestora și tot așa până în negura timpurilor. Alături de ei, și nu de neglijat, Școala și Biserica, cu regulile și preconcepțiile lor absurde despre ce ar trebui să facă și să spună fetele și femeile. Am o fiică și m-am confruntat relativ recent cu aceste lucruri, prin ceea ce mi-a povestit ea.
Reacțiile
Diverse, de la “drăguț” până la “zguduitor”. Mai ales din partea femeilor, și mai ales legate de text.
Cum a evoluat înțelegerea bărbaților din România față egalitatea de gen
Nu știu. Sper ca înțelegerea mea proprie, cel puțin, să fi evoluat. Am avut părinți deschiși la minte, la noi acasă era egalitate, dar nu am putut crește izolat de tendințele generale - nu aveam cum: școala, iar mai târziu armata, au venit cu ideile predominante, cele pe care le știm.
Primul pas pentru bărbați în a înțelege feminismul. Ce îi oprește să înțeleaga?
Încep cu sfârșitul: faptul că, fizic, suntem în genere mai puternici, și nu avem aceleași frici. De asta nu cred că putem înțelege cu adevărat feminismul, și că ar trebui pur și simplu să le credem pe femei când ne spun ce simt și ce nu le convine la noi, și să acționăm în consecință.
Procesul de compoziție
Până la un punct am compus și am cântat eu însumi la tot, în afară de voce. La ultimele piese am colaborat și cu Alex, și suntem pe cale să mergem mai departe pe calea spre a fi o trupă, cum să spun? reală.
La Femeie, ca fapt divers, am folosit aproape exclusiv un sintetizator italian SIEL MONO, din 1979, al cărui sunet a definit întreaga atmosferă a piesei. Dar în general cânt ce e de cântat pe un MIDI controller, și apoi înregistrez saxofoane, flaut, percuție și altele.
Vocea Ralucăi o înregistrăm în studio, cu cea mai performantă aparatură posibilă. Acolo facem și producția. Astfel trecem, cum spunea într-un interviu Catherine Ringer de la Les Rita Mitsouko (R.I.P.) de la artizanat, la industrie.
Cum e să-l ai la text pe Florin Dumitrescu
Temele pe care le abordăm sunt apanajul lui Florin. Însă majoritatea lucrurilor care-l preocupă pe el mă preocupă și pe mine. Ne-a avantajat faptul că și fiica mea, care a făcut videoclipul - pseudonimul ei artistic e Medicine Madison - a înțeles exact despre ce e vorba.
Influența AI în muzică
Nu are - și nu va avea - nici o influență asupra muzicii mele. În afară, poate, de o senzație de greață persistentă, atunci când îmi amintesc că există. În general, însă, reușesc să uit de el (sau de ea? haha, uite o discuție despre sexul demonilor…) și asta pentru că refuz să-l folosesc (și) în viața de zi cu zi.
Și, înainte să întrebe cineva: nu folosim nici Autotune - e o alegere care ne limitează drastic impactul la categoria de vârstă pentru care ăsta e sunetul actual.
În ce stadiu crezi că se află acum muzica românească?
Ca în toate perioadele, există un strat real, unde încerc să exist și eu, și mulți alți colegi, și un strat, să-i zicem, mimetic, mult mai profitabil financiar. Nu sunt impermeabile; unii ne mișcăm, cu mai mult sau mai puțin succes, între ele.
Ce aspect muzical a avut cel mai mult de suferit în ultimii ani
Melodia, armonia și ritmul, care s-au simplificat până aproape de dispariție. Se fac, în schimb, lucruri interesante la nivel de producție, de sunet.
(Bănuiesc că te referi la muzica pop, fiindcă celorlalte le merge relativ bine. )
Și, bineînțeles, a scăzut entuziasmul oamenilor pentru învățarea unui instrument, pentru a face muzică fără a lua în calcul profitul. Mai ales de când cu așa-zisa “creație” AI.
Gândești muzica în termeni de succes și eșec?
Da, întotdeauna. Doar că măsor succesul și eșecul în funcție de ce mi-am propus. Și, bineînțeles, sunt foarte subiectiv. Încerc să mă pot bucura, în continuare, și de lucruri simple - poate de succesul unei melodii scrise acum treizeci de ani, care încă face lumea să danseze, deși nu mai sunt cel de atunci - și de cei zece oameni care au răbdarea să-mi asculte o improvizație solo la saxofon. Toate au rostul și, după cum ne-a arătat Jacques Attali în Bruits (1977), funcția lor.
Pe unde te putem vedea live în perioada următoare
Noiembrie, Green Hours, cu trupa mea de jazz funk Iordache. Și în octombrie plănuim primul concert Ninigra, într-un loc pe care încă nu-l știm.
