Natura își găsește întotdeauna drumul, o lege care pare că se aplică și cinematografiei. De la peisajele în care personajele pur și simplu există într-un ritm lent al timpului, fără a fi forțate într-o narațiune convențională, ceea ce diferențiază filmele regizoarei Majei Novaković este această perspectivă de observator, mai degrabă decât dorința de a explica. Este atrasă de tăcere, de gesturi mărunte și de detaliile vieții de zi cu zi, pe care le poți descoperi prin filmele ei, Then Comes the Evening sau At the Door of the House Who Will Come Knocking.
"Pentru mine, asta face cinematografia balcanică interesantă: poate fi intimă și ancorată în realitate, dar în același timp poate purta în profunzime ceva mult mai amplu", spune Maja.
Maja a făcut parte din juriul Alpin Film Festival, desfășurat săptămâna trecută la Brașov, Bușteni și Râșnov, ocazie cu care am povestit cu ea despre sensibilitatea balcanică, relația ei cu natura și procesul prin care mediul înconjurător devine un peisaj psihologic.
Natura, fără îndoială. Cu mult înainte să mă gândesc la film ca la ceva ce aș putea face, am perceput natura ca pe un loc al apartenenței și al imaginației. Am crescut înconjurată de peisaje care nu erau doar un fundal pentru viață. Ele purtau povești, emoții și un sentiment de „acasă”.
