Aritmetica simpla aplicata greu

Scurt si la obiect.
Nu exista branduri. Nu exista brand.
Este doar un termen inventat de oameni.

Sau daca admit ca exista termenul el cu siguranta se refera la altceva.
Prin urmare rezolvand o ecuatie simpla gasim raspunsul. 

 

scadere de timp material: Brandurile sunt oamenii. Brandul este omul.

Confuzia a aparut atunci cand noi cei implicati in procesul de comunicare am esuat.
Nu eram si inca nu suntem suficient de maturi sa ne recunoastem greselile. Sa admitem ca am ratat dialogul. Ca am agresat prin expunerea ego-ului. 

 

adunare comparata: Matematica este poezie drept pentru care muzica este matematica.

Comunicarea prin excelenta este umana si necesita ritualul ascultarii. Comunicarea nu poate fi statisticizata pentru simplu fapt ca nu stim niciodata ce gandeste interlocutorul nostru. Nici chiar atunci cand ne raspunde. Sau cand rade la o gluma.

Exista o singura actiune de care putem fi siguri.
Si anume actiunea noastra. 

Daca tratam oamenii ca pe niste entitati pur numerice atunci drumul nostru este scurt. Si mai ales fara rost.

Una dintre chestiunile dureroase care confera spuselor mele autenticitate si veridicitate este atitudinea neasumarii propriei viziuni. Adica oamenii nu au curaj sa admita ceea ce sunt de fapt. Si incearca in permanenta sa se arate celorlalti drept altcineva. Un cineva imaginar. Imaginat ca fiind aspirational dar imposibil de atins pentru ca nu este autentic. Simplu, nu?! 

 

Propria persoana nu suporta alta imbunatatire decat propria descoperire.

Restul e pierdere de timp.
Timpul este reversibil. Da, reversibil. Asta este un lucru bun. Este reversibil pentru ca iti permite oricand sa o iei din punctul in care ai ramas incurcat. Trebuie doar sa poti recunoaste momentul si sa accepti. 

Greu de admis ca asta este un articol despre publicitate. Sau despre piata. Insa este. 

Daca 1+1 fac 2 in termeni grabiti si prejudecati sau inoculati atunci 1+1 fac 88M in termeni liberi si fara constrangerea celorlalti.
Asa si comunicarea.
O sa ramanem ancorati nostalgic in acel 2 impus pana cand o sa ajungem la 88M relaxati.

 

Imaginati-va:

• masinile polueaza. Noi stim asta dar le cumparam in continuare.
• mancarea are E-uri dar o mancam.
• medicamentele sunt un biznis dar continuam sa le cumparam stiind ca nu ne fac/vor face bine.
• cumparaturile sunt nocive si le promovam aproape ritualic.
• ne prefacem ca suntem altcineva si acceptam in jurul nostru doar prefacuti stiind ca nu este benefic niciunei parti acest fapt.

Insumare circulara: daca stiind ca ceea ce facem este gresit si continuam sa facem ce rezulta? Asteptam momentul sa ne intalnim adevaratul rost. Asadar fericirea este generata de stropul de nefericire.

 

In concluzie.

Cine trateaza brandul ca fiind ceva impersonal si vorbeste despre el ca despre un scaun cu emotii face singura greseala posibila din marketing si sau comunicare.
Brandul este un om si trebuie tratat ca atare.
Nu vinzi un om, daca la asta va ganditi acum.
Unui om ii faci cunostinta cu tine. Pare complicat dar este mai simplu decat pare. Tie iti faci cunostinta cu alt om. Daca omul iti place il mai cauti sau ii ceri/dai numarul de telefon. Si il aduci in cercul de prieteni. Sau il prezinti familiei. Si asa mai departe.
E mai clar acum, stiu.

Prietenia intre oameni este un schimb permanent. Un da-mi si iti dau. Adevarata prietenie curge lin. Fiecare primeste de la celalalt. Fara sa ceara niciunul dintre ei. 

Singura legatura cu imaterialul al unui brand este ca ceea ce reprezinta acel om(brand) poate fi cumparat cu bani fizici sau virtuali.
Asta zapaceste toata industria. Toate industriile, mai bine spus. 

Lumea este un loc nasol privita dintr-un unghi si o splendoare privita din celalalt unghi.
Si brandul este un om.
Nu produsul este omul!

-va urma-

Mihai Anton este Sr. Art Director
[ reintors in publicitate asa & asa ]



Oameni

Subiecte

Sectiune



Related