Brandurile au si ele, asemeni oamenilor, destinul lor. Unele au o soarta mai fericita; altele... mai putin. Cazul Amigo are toate datele sa ne umple de
uimire.
Amigo e oficial pe piata romaneasca din anii '80. Pe atunci era prin excelenta cafeaua instant a romanului, considerata articol de lux, asemeni tigarilor Kent. Daca te nimeresti prin magazia vreunui tataie mestesugar, e foarte probabil sa dai de vreo cutie ruginita de Amigo, plina de suruburi. In asta consta gloria unui brand, te gandesti. Dar in clipa urmatoare, cand iti amintesti cum se definea atunci (ca si acum) categoria produsului - si anume "nes", prescurtarea de la Nescafé - gloria devine relativa. Ei da: desi in tara nu se gasea cafea solubila Nescafé, decat poate prin shopuri (magazinele in valuta cu circuit inchis) ori adus din strainatate "la pachet", romanii ii reificasera brandname-ul (adica il transformasera in substantiv comun), pentru a desemna categoria. Cu alte cuvinte, romanii obisnuiau sa bea Amigo, dar, prin cine stie ce capriciu etimologic, ii ziceau Nes(café). E ca si cum ti-ai saruta sotia cu gandul la amanta... sau, mai potrivit spus, cu gandul la actrita din posterul de pe perete! Amigo era cafeaua cea mai bauta a romanilor... dar Nescafé cea mai tanjita!
![[FIT] Ce trebuie să știi înainte să faci un credit](https://media.iqads.ro/2024/04/screenshot-2024-04-08-at-07-55-47-cover-850.jpg)
Comentarii
Campania de relansare Amigo din '96-'97 este poate, judecata prin filtrul "desteptarii publicitare" la scufie din zilele noastre, stangace si poate chiar un pic amatoriceasca. Am trait, ca si dumneata, acele vremuri in marile agentii de publicitate ca om de creatie. Si, ca si dumneata sper, nu pot sa jur cu mana pe inima ca n-am mai pleznit si campanii la care astazi ne pufneste rasul. De aceea iti transmit un gand: crezi ca ar fi moral sa luam la puricat toate "marile" campanii lucrate de dumneata cu ani in urma pe la Adviser si alte pravalii?... Eu inteleg ca-ti vinzi cu brio produsul talentului scriitoricesc, dar, inainte de a face biftec campaniile din perioada de inceput a publicitatii, mai uita-te putin in portofoliul matale si apoi pune mana pe pix...
Apropos: Pe vremea aceea, oamenii din creatie care lucrau in publicitate aveau un mare avantaj: pentru ca nu se inspirau de pe Net (nu aveau), ca tot poporul publicitar din zilele noastre, invatau pe banii clientilor - ca si matale, de altfel.
Salutare, si multe succesuri (editoriale)!
@terente: Nu obosesc sa repet: raspunderea majora e a clientului. Imi pare rau daca tu ai facut cutia-pompa; daca ti-as fi fost coleg, te-as fi prevenit de atunci, crede-ma. Regasesc la tine un mod de gindire raspindit in agentii, mai ales la creativii care au intrat in pub. ca sa faca arta, nu ca sa vinda. Nu am lucrat nicd. in termeni de "plesnit campanii" si de "invatat pe banii clientului". Dar stiu la ce te referi, in anii '90 erau multi astfel, poate de aceea diferenta de care zici. Altminteri eu nu resimt vreun progres. Idem, nu scriu aici ca sa imi etalez talentul, ci, dimpotriva, imi folosesc talentul (merci de apreciere) ca sa argumentez idei. La Adviser am fost dupa 2000 si acolo tocmai ca nu se lucreaza pe baza de plesnit.
Sper ca ai ajuns intr-un domeniu care iti place. Daca mai vrei sa depanam, cauta-ma te rog.
@gligoruta: Era o paradiastola, "doamna profesoara", tu ai folosit doua in trei rinduri (desigur ca sa ma ironizezi pe mine)...