De multa vreme n-am vazut o campanie care sa polarizeze opiniile atit de mult cum o face ultima campanie pentru Posta Romana. Ceea ce inseamna ca e ceva interesant la mijloc. Nu e, in nici un caz, o garantie a calitatii, dar lasa loc la tot felul de pozitii.
Eu sint de partea pro a baricadei. Din punctul meu de vedere, aceasta campanie sufera mai mult din detalii de executie, decit din greseli de gindire.
Una de rau
Primul argument pe care l-am auzit impotriva si caruia inclin sa-i dau dreptate este acela ca aproximativ aceeasi idee a fost facuta de o alta agentie acum citeva luni pentru un produs similar. E vorba de ad-urile cu bancnotele in care personajele reprezentate au casti de pilot. Cine le stie, va intelege ce spun. Cam asa e.
Una de bine
Prima grija a unei reclame, dupa mintea mea, e ca trebuie sa fie diferita. Nu e singurul criteriu al unei reclame bune, dar e unul foarte important, iar aici aceasta campanie marcheza bine. Atrage atentia prin grafica, pacat, insa, ca nu capitalizeaza acest interes pe care il stirneste. De la prima privire reclamele ies din pagina dintre articole si dintre celelalte reclame aflate prin preajma.
A doua buna
Daca cealalta campanie se oprea la mijlocul drumului, o alegere la fel de legitima ca si aceasta pe care o analizam acum, in aceasta situatie s-a ales transpunerea personajului intr-o lume cu contururi mai moderne si mai explicite decit cele de pe bancnote.
Executia cu Eminescu mi s-a parut foarte amuzanta. Foarte amuzanta. Si asta, imi explic acum, pentru ca imaginea il prezinta pe poet sprijinit pe un Ferrari. Contrastul se pastreaza si intre privirea melancolica si postura putin smechereasca. Reclama aduce impreuna doua lumi care altfel se exclud reciproc si le mixeaza intr-un mod inedit, ceea ce mi se pare foarte bine.
Comentarii