Frica de a nu supara naste monstri de banalitate in advertising. Asta, comitetele feedback-ului si centrarea pe sine a brandurilor sunt principalele cauze pentru care publicitatea mai degraba sta cuminte fix acolo unde a pus-o proful.
Daca ne comparam cu ce-i in afara, nu suntem prea in urma. In schimb, perspectiva de ansamblu arata o prapastie intre majoritatea productiilor si varfurile creative, crede Semida Duriga (Independent Creative):
Advertising-ul de zi cu zi este inapoiat, nu atat fata de ala din afara, cat fata de cum ar trebui/putea sa fie. Cauza este exact ca in raportul medicilor de pe salvare cand descriu un deces din accident: “a suferit leziuni incompatibile cu viata (reala).”
Cum poti creste perspectivele industriei? Pai hai sa vedem cine vine sa ne viziteze din afara, dornic sa remarce farmecul si indrazneala creativitatii locale. Oare Droga, poate Bogusky? Ca si ei s-or fi luptat cat de cat cu niste bariere similare.
Eu fac parte din specia creativilor care invata foarte greu si rar sa-si aleaga bataliile. Cu atat mai putin sa fie genul care stampileaza brieful cu “potential de festival” versus “merge-oricum-si-orice”.
