![rebut [Traduttore traditore] Ruxandra Toma: Acum lucrez la traducerea unui SF despre viaţa pe Lună - un fel de "Naşul" în spaţiu](https://media.iqads.ro/2016/09/collage32-cover-850.jpg?v=201711020741)
Ne place Stephen King pentru că scrie așa cum scrie, dar ne mai place și pentru că nu se ia foarte în serios. Despre sine spunea la un moment dat: I am the literary equivalent of a Big Mac and fries. Astăzi discutăm cu cea care l-a tradus în românește pe King, la editura Nemira.
Ruxandra Toma, o traducătoare cu experiență, care are la activ titluri ca ”Mr. Mercedes”, ”Doctor Sleep”, ”Lumina ce se stinge”, ”Shining”, ”Cimitirul animalelor” sau ”JFK 21.11.1963”
De la început
Prima carte tradusă a fost Shining a lui Stephen King, în 1993. Citisem câteva romane ale lui şi spuneam tuturor care aveau timp şi chef să mă asculte că îmi place foarte mult. Aşa s-a întâmplat că l-am cunoscut pe Valentin Nicolau, care mi-a oferit şansa de a-l traduce şi care mi-a devenit foarte bun prieten.
Pe vremea aceea credeam că doar cineva care a studiat o limbă străină este cu adevărat pregătit să traducă din limba respectivă. Timpul avea să-mi dovedească însă că mă înşelam.
Simmons și alții
Nu cred că există autori mai greu sau mai uşor de tradus. Ci cred că depinde de felul în care rezonezi la subiectul cărţii, la stilul lor. Bineînţeles că depinde şi de cât de bine cunoşti limba din care faci traducerea.
Eu am rămas îndrăgostită de Stephen King, pentru că mi se pare că scrierea lui este emoţie în principal. Asta nu înseamnă că nu am întâlnit şi alţi autori care mi-au mers la suflet, Dan Simmons, de exemplu.
Procesul, munca
Într-o traducere literară munca și creativitatea se regăsesc in proporții egale, aș zice. Personal, cel mai bine traduc dimineaţa (sunt o persoană foarte matinală) și mă consult des cu doamna care îmi redactează cărţile. De altfel, nu colaborez decât cu editura Nemira. Pentru mine este un full-time job și îmi place.
Mi se pare minunat că am un hobby din care pot să trăiesc cât de cât. Dar asta înseamnă că nu fac nimic altceva. Sigur, preţul traducerilor este foarte mic în România, indiferent de editură. Însă, la 200-300 sute de pagini pe lună, eu zic că merge. Personal, la nemira mă simt acasă.
Indiferent cât de puţin mi-ar plăcea o carte (au fost şi din astea), fac tot ce ţine de mintea şi inspiraţia mea în momentul acela ca să nu se simtă asta, să sune bine (din punctul meu de vedere) în limba română, să fie plăcută la citit.
Şi nu-i un lucru tocmai uşor, mai ales când există deadline-ul care îţi stă în coastă. Se mai întâmplă, de asemenea, să fie romane (A cincea cupă şi HMS Terror de Dan Simmons, de exemplu) care au nevoie de foarte multă documentare. Nu pot să arunc pe hârtie nişte nume sau date sau locuri fără să explic cine, când sau ce au fost acelea. Cu toate scuzele de rigoare, nu mă pot baza pe cultura generală a lumii contemporane.
Limbile plătite cel mai bine
Adevărul e că nu ştiu exact. Doar că limbile "rare" sunt primele în top (sârbă, chineză). Mi se pare că engleza este ultima (în fond, toată lumea chipurile ştie engleza astăzi, nu? Deşi puţin înţeleg marea diferenţă care există între a încropi o conversaţie din două propoziţii şi a
traduce pe bune şi cu simţ de răspundere o carte).
Piața de carte. Preferințe
Nu pot fi optimistă atunci când văd cât de superficiali au devenit oamenii. Cine mai citeşte astăzi Tolstoi sau Dostoievski? E păcat că lasă calculatorul să le controleze vieţile.
Am multe cărţi preferate. "Idiotul" lui Dostoievski ar fi una dintre ele. Iar din ce am tradus, iar îmi este greu să aleg. Poate "Salem's Lot", "JFK" ale lui King; şi "A cincea cupă" a lui Dan
Simmons. În momentul de față lucrez la traducerea unui SF despre viaţa pe Lună. "New Moon" a lui Ian McDonald. S-a spus despre romanul acesta că ar fi un fel de "Naşul" în spaţiu.
