Institutul Francez a fost, la finalul anului trecut, gazda juriului care a decis filmele castigatoare ale concursului "Once Upon a Time in Romania". Patruzeci de scurtmetraje au fost trimise catre Inititiativa Romania, toate avand ca tema principala coruptia. Printre multele bife la capitolul reusite, organizatorii acestui concurs au reusit sa o aduca pe doamna Irina Margareta Nistor printre membrii juriului.
Citeam intr-un interviu pe care l-a dat in urma cu ceva timp ca ii face mereu placere sa auda de oameni care au crescut cu vocea dumneai. Insa interviul nostru nu este despre generatiile care, inainte de '89, aveau parte de filme cenzurate drastic de TVR, ci despre dependenta de a saptea arta si despre ce mai speram de la cinematografia romaneasca.
In Romania, cea mai mare prolema o reprezinta, categoric, finantele. Pentru ca, altfel, deja maiestria cineastului roman a fost demonstrata; dar inca nu s-a dat o lege care sa presupuna mai putin chin, stres si nelinisti creatorilor.
Si apropo de legi, stiti ce-si doreste doamna Nistor de la societatea romaneasca in 2018? "Sa nu se plictiseasca sa #reziste".
„Once Upon… ” a fost o initiativa stralucita, in mod sigur benefica si care da sperante chiar si in momentele cele mai pesimiste, depresive de-a dreptul. Filmele nu erau rele deloc, desi nu au avut fonduri serioase. Jurizarea a fost la fel de interesanta ca de obicei, doar ca de data aceasta eram cu totii de aceeasi parte a baricadei, ceea ce e minunat.
