Nu este usor sa lasi jobul cu salariu lunar pentru un proiect inceput la indemnul altora. Dar Mihaela Cretescu a facut-o. Inainte sa se apuce de fashion design, lucra in publicitate. Croitul era un hobby pe care-l deprinsese inca din copilarie, la masina de cusut a mamei. Pe vremea agentiei, garderoba ei era compusa deja in mare parte din hainele facute de ea. Intalnindu-se cu multi oameni zilnic, si cererile de tipul "ce misto e rochia asta, vreau si eu" se inmulteau. Dupa ce s-a asigurat ca exista cumparatori, a creat brandul Mihaela Cretescu.
Prima colectie, singura lansata intr-o prezentare publica, a setat stilul: o combinatie intre doua curente - avant-gard si natural - si arta dansului. O alta particularitate a hainelor create de Mihaela este aceea ca majoritatea vin gata sifonate, trecute printr-un proces manual. De ce? Pentru ca timpul e pretios, asa ca de ce sa-l irosesti calcand, cand ai atatea lucruri de descoperit? Chiar asa si descrie Mihaela targetul ei: femei curioase care isi pun mereu intrebari si nu raman blocate intr-un tipar. In colectiile ei, culorile neutre pigmenteaza majoritatea pieselor, create fara multe cusaturi, tocmai in ideea de a oferi libertate de miscare. Destul de atipic pentru niste haine de designer. Va lasam sa aruncati o privire, pana-si termina Mihaela cursurile de psihoterapie analitica, cu care-si ocupa timpul acum.
Background
Eram in gimnaziu cand mi-am dorit prima data cu adevarat sa stiu sa cos si sa-mi fac tot felul de haine ca cele pe care le vedeam in revistele germane aduse de afara. Ulterior am trecut la actiune si am invatat sa cos singura pe masina de cusut a mamei (pe care am si stricat-o), dupa care am trecut la masina bunicii, la care coseam in weekenduri si vacanta. Nu am urmat niciodata vreun curs de croit ori de fashion-design, am invatat singura, tot experimentand.
O experienta profesionala importanta s-a intamplat la inceputul anului, cand am facut costumele colectiei Dansand in noapte, adaptare dupa filmul Dancer in the dark de Lars Von Trier, la Teatrul Maghiar de Stat din Timisoara “Csiky Gergely”.
Atelierul si brandul Mihaela Cretescu
Lucram in alt domeniu (agentie de publicitate) si aveam din ce in ce mai multe persoane in jur care-mi cereau haine ca cele pe care le purtam eu. Am avut incredere in prietenele care m-au asigurat ca-mi cumpara hainele si m-am apucat sa fac haine, demisionand din publicitate. Asa am pornit – cu incredere in oameni.
Prima colectie am construit-o pentru un targ – V4Vintage. Aveam tema impusa - Lolita - iar shootingul l-am facut la barul Scart din Timisoara (pe atunci locuiam acolo), un bar neconventional in acea vreme, cu un cadru potrivit pentru acest subiect – o casa cu pitici in gradina, tot felul de jocuri pe rafturile aflate in camere si o masina de scris.
Directii de design
Gasesc ca hainele mele sunt o combinatie intre curentul avant-gard si natural, ori poate ca sunt doar in contemporan. Am multe modele in care exista putine cusaturi, haina construidu-se si imbracandu-te cumva din invaluire; iar uneori parca nu te atinge, nu te retine, te lasa sa fii ceea ce vrei. Pot spune ca atunci cand am pornit pe ideea de a face haine, ratiunea a fost aceea sa fac haine altfel, interesante, care sa faca curios pe celalalt de ce port. De aici si motto-ul meu, “haine pentru femei curioase”: curioase sa incerce mereu ceva nou, sa exploreze, sa afle sensuri, dar si curioase in ochii celorlalti, interesante, care prin ce poarta parca spun ceva, o poveste.
O particularitate a stilului meu este faptul ca hainele sunt sifonate manual. Am pornit sa le fac astfel din considerente economice - de timp (nu mai pierzi timp cu calcatul) si de energie electrica. Plus ca au o tinuta aparte, lejera si nu trebuie sa ai grija ei ca se poate sifona.
E adevarat, ma atrage dansul - in prima mea prezentare publica (si singura) am folosit dansul contemporan ca mod de prezentare. La ultima colectie s-a intamplat altfel: am avut ideea de a gasi chiar o femeie care sa inspire prin ce face, perceputa ca fiind curioasa; si mai voiam sa faca ceva anume, astfel incat sa transpara actiunea din fotografii. Atunci a aparut Flavia, care face euritmie si chiar e membra a singurului ansamblu euritmic din Bucuresti si care se dedica acestei arte, iar colectia a luat numele Euritmie. Mai e si faptul ca hainele mele sunt ample si iti permit sa faci chiar si miscari de dans, de un fel sau altul.
Materia prima
Imi procur materialele din depozitele aflate in Bucuresti. Selectia materialului insa e importanta, caut sa fie cat mai natural (in si bumbac) pentru a se putea sifona. De obicei lucrez cu tonuri neutre: bej, gri, negru sau alb.
Brainstormingul si procesul de lucru
Ultima colectie am facut-o cel mai usor, dar in celelalte colectii am avut foarte mult de furca cu mine, cu acea parte din mine careia ii este foarte greu sa se exprime. Din acest motiv imi lua foarte mult sa intru in starea de a lucra, decat sa lucrez propriu-zis. De cele mai multe ori nu pornesc ca la carte – nu imi iau un concept, pe care sa creez.
Prezentare inspirata de Maria Tanase
Mihaela Cretescu si Iulia Gorneanu Hair, Geta Voinea Make-up, ABAcademy by Alina Brailescu
Mai degraba aleg un detaliu, o tema legata de structura, de constructie/model pe care sa-l aiba colectia si astfel incep sa leg lucruri. Apoi, gasesc si tema si numele in functie spre ce ma duce cu gandul sau ce ma preocupa pe mine in acele momente. Dar la ultima colectie am schimbat ordinea - am stiut si tema si muza. Era important pentru mine sa se adreseze unei anume femei "curioase".
Cea mai populara piesa
Cea mai populara colectie este o rochie multifunctionala care se poarta in mai mult de 10 moduri, transformandu-se si in top, dar si in fusta – Rochia cu 10 fețe (are filmulet pe YouTube). A devenit populara pentru ca aveam pe Facebook prietene care lucrau in media si carora le-a placut ideea si au promovat-o. La cateva zile a aparut pe un site al unui ziar, apoi mi-a scris Ada Solomon ca vrea sa o poarte la o decernare de premii. Desi au trecut aproape 5 ani, inca mai primesc comenzi la ea, deci este si cea mai profitabila.
Targetul
Targetul meu sunt femeile curioase, cele care isi pun mereu intrebari si nu raman blocate intr-un tipar, care cauta mereu sa se dezvolte si transforme interior. Hainele fac parte din Persona, tin de relatia noastra cu lumea exterioara si chiar pot influenta comportamentul si starea, iar de acest aspect din urma am fost asigurata de multe ori de clientele mele.
La capitolul comunicare si apropierea de target mai am de lucrat. Pe moment sunt doar pe Facebook si fizic expun in doua magazine din Bucuresti (curand si in al treilea), unul in Sibiu, plus showroomul. Promovarea o fac singura si daca pana acum m-am descurcat cu toate acestea, in ultimul timp incep sa simt nevoia unui ajutor. Imi tot propun sa incep lucrul si la un magazin online.
Cele mai multe comenzi
Nefiind prea prezenta in online, cele mai multe comenzi sunt offline si se intampla si la targurile de profil, unde imi place sa merg pentru ca fac cunostinta cu femeile care imi poarta hainele. Imi place faptul ca pot sa le salut, sa le zambesc, ele sa-mi spuna cum se simt in hainele mele; e un schimb cald, uman.
Acum si pe viitor
Sunt intr-o perioada aglomerata pentru ca pe langa ca ma ocup singura aproape de brandul meu de haine, din toamna trecuta urmez o formare de baza in psihoterapie analitica (in program master). Si cum se apropie sesiunea, acum lucrez pentru scoala mai mult. Desi formarea aceasta este frumoasa si foarte interesanta, este si indelungata. Cu toate acestea, imi doresc ca peste cativa ani sa devin (si) analist jungian si sa profesez ca psihoterapeut.
