![[Vara eșecurilor noastre] Ionuț Dulămiță: ”Societatea arată ca niște părinți demanding care-ți cer să fii cel mai bun, cel mai puternic, cel mai șmecher și îți taxează mereu derapajele”](https://media.iqads.ro/2018/07/ionut-dulamita-cover-850.jpg?v=201807310402)
Suntem clar obsedați de ideea de eșec, spune Ionuț Dulămiță, jurnalist la Scena9. Și obsedați de el lucrăm la avatarurile noastre online și le transformăm în personaje seducătoare, acide, infailibile, atotcunoscătoare. Asta e definiția lui pentru frica de eșec. Cum scapi de ea? Te poți ascunde, îți poți construi zone de comfort. Poți vorbi despre ea. Poți să ți-o asumi. Va rămâne tot acolo.
Cred că eșecurile sunt soluții salvatoare, eliberatoare pentru frica față de ele. Iar asta face teama de eșec cu atât mai greu de depășit.
În ciuda ei, Ionuț scrie textul de mai jos:
Eșec sună prea definitiv în mintea mea, trimite la ceva fără ieșire, ceva care te supune la damnare & înfrângere. Te reduce la o mașinărie care dă eroare la un moment dat, pentru că nu mai este conformă cu standardele pentru care a fost proiectată.
Mai uman mi se pare dezamăgire: momentul ăla de dezvrăjire în care vezi, după ce ai depus eforturi și ți-ai asumat riscuri ca să obții ceva, că realitatea nu se confundă cu așteptările tale (sau ale celorlalți de la tine) sau cu anumite norme ori deziderate sociale, ba, din contră, poate să fie complet opusă, să-ți zguduie lumea așa cum o știai. Iar asta e ok, pentru că viața te poate surprinde și valida în atât de multe feluri, iar deziluzia e sănătoasă.
