![[Povesti de fotografi] Vlad Eftenie: Vocile apropiatilor imi spuneau ca oricine poate sa faca poze. Doar ca eu nu simteam ca fac poze ca oricine](https://media.iqads.ro/2020/04/7-3-cover-850.jpg?v=202004230947)
Nu totul trebuie fotografiat, unele subiecte merita doar privite si intampinate cu o mica reverenta, crede Vlad Eftenie. Despre cele mai bune cadre ale lui spune ca nu le poate explica. Dar stie ca atunci cand le-a facut, s-a lasat purtat de intuitie si ceva din el a zis ”acum!”.
A inceput sa fotografieze din 2003 si tot de atunci sa predea cursul de fotografie la Facultatea de Arhitectura Ion Mincu. Si-a obtinut doctoratul pe tema - fotografia ca instrument metodic in studiul arhitecturii. Prefera sa fotografieze viata urbana cotidiana, pentru ca are mana libera creativa. Din cand in cand, alege portrete, arhitectura, peisaje sau pur si simplu, stari.
Intrebarea de care se loveste mereu, inainte de a pleca undeva, ramane "Ok, si eu ce aparate iau azi cu mine?". Raspunsul si alegerea lui definesc rezultatul.
Vorbim in primul rand cu Vlad despre cum percepe izolarea sociala si despre faptul ca lucreaza la o carte de teorie si filosofie a fotografiei, apoi abordam cariera lui, de la povestea primului aparat foto pe film, pe care i-au tremurat mainile, la lectiile invatate ca fotograf, deontologia si trendurile care s-au conturat la noi. Vlad spune si povestea fotografiilor lui preferate, pe care le-a surprins spontan.
