Notorietatea unei marci se construieste cu expunere. In Romania, care pare ca nu se mai vindeca de sindromul comunist al "rahatului dintre doua telejurnale", cifrele pietei de televiziune cresc in nestire costurile difuzarilor. Daca nu ai un buyer versat sau "intrare" buna la vreun advertofag de milioane de euro in zona companiilor de media ( adica discounturi apreciabile pentru volum ) te paste o campanie cu 15-20 de difuzari, in care impusti doi iepuri dintr-un foc: cheltuiesti mult si degeaba. Asta dupa ce ti-ai redus la singe bugetele pentru print, productie sau BTL.
Sint foarte putini aceia care inteleg ca nu e musai sa fii "la televizor" ca sa-i spui consumatorului ca esti frumos si destept. Problema expunerii cu bani mai putini, putini, sau deloc a creat un coridor pe care face pasi hotariti un tip de strategie despre care, probabil in citiva ani, vom discuta separat, in rind cu ATL, BTL sau PR: Guerrilla. Adica neconventionalul ingenios, executat cu resurse minime. Daca, alaturi de o idee tip Guerrilla, ai si un buget ATL convingator, combinatia devine de-a dreptul exploziva.
De aceasta data, surpriza vine de la Maggi. Probabil ca plictisul si repetitivul cubuletelor si prafurilor nespus de "gustoase, naturale si concentrate" coplesisera pina si pe aceia insarcinati sa gindeasca intru comunicarea marcii. Praful de borsh speriase gospodinele cu traditia in singe asa cum machitorii de profesie se crispasera la aparitia vinului instant ca atare. "Ca atare" in sensul ca demascarea spalaturii de tablete care umple majoritatea rafturilor din magazine inca se lasa asteptata. Cum iti transformi cumparatorii in multiplicatori de imagine cind produsul tau e destul de greu de scos din bucatarie ? Mai mult, cum obtii o victorie de "top of mind" si una de vinzari cu ajutorul unei singure campanii ? Doi pasi intr-unul singur ? Absolut necesari din moment ce, dupa ce am depasit cu greu genericul "vegeta", Knorr alearga bine catre postura substituentului intregii clase de produse.
