După mai bine de un an în izolare, a trebuit să ne obișnuim cu spaţii mici și oameni puţini în jurul nostru. A trebuit să ne refacem rutinele și să găsim noi activităţi în spaţiul intim. Fără prea multe alte opţiuni, ne-am atasat și mai mult de casă. Am căutat obiectele din jur și ni le-am facut prie-tene. Despre apariţia primului muzeu al pandemiei, un proiect participativ, care încearcă să reia firul întâmplărilor și să analizeze relaţia afectivă pe care am avut-o cu acest eveniment traumatic colectiv, vorbim cu Dragoș Neamu, directorul departamentului de proiecte culturale și relaţii inter-naţionale, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România.
"Nu cred că va exista cineva, vreun copil sau vreun adult, care să nu se identifice cu unul dintre desenele din expoziție, cu una dintre poveștile ce însoțesc obiectele, cu vreuna dintre întâmplări, cu muzica ascultată, cu știrile și dezinformările la care am fost expuși, cu conspirațiile care au bântuit imaginația oamenilor".
Muzeul participativ “Identităţi fragile” există, deja, în online. Mai mult decât valoarea de prezervare istorică, sau semnificaţiiile pe care le dă pandemiei, “Identităţi fragile” ne spune, fiecăruia dintre noi, că, deși aproape singuri, trăim o experienţiă comună (în maniere individuale), că există o solidaritate în dezastru.
