[Din presa in PR] Andreea Lupu: La Adevarul m-am angajat printr-un SMS

[Din presa in PR] Andreea Lupu: La Adevarul m-am angajat printr-un SMS

Jurnalismul si PR-ul, aceasta relatie complicata a comunicarii: se urasc, se incomodeaza, au nevoie unul de altul, trebuie sa fie prieteni. Cu toate acestea, multi oameni din presa iau drumul relatiilor publice la un moment dat. IQads a vorbit cu cativa dintre ei: unii care au lucrat in presa 20 de ani, altii care au fost jurnalisti pentru mai putin timp. Cum se face trecerea? Care e motivul? Care sunt socurile de adaptare?

Andreea Lupu a trecut in PR de mai putin de un an, dupa cateva tentative in zona de comunicare si marketing, dar si-a pastrat si colaboraricu DoR si Esquire, pentru a nu simti prea tare dorul presei.

Angajata printr-un SMS

In presa am inceput sa lucrez in 2007 si am scris pentru Cotidianul, Adevarul si apoi Forbes, aproape patru ani. La Cotidianul am inceput cu o practica de doua saptamani care s-a transformat intr-un stagiu de 3-4 luni, iar la Adevarul m-am angajat printr-un SMS pe care i l-am dat lui Petre Barbu (Senior Editor, Forbes) si pe care l-a primit in doua transe.

In paralel, am mai colaborat cu Esquire si Decat o Revista. In PR lucrez din mai anul trecut. Am mai avut colaborari pe zona de comunicare, dar punctuale, iar inainte sa vin la Conan PR am lucrat in marketing & sales in companii de publishing online.

Motivul pentru care ai plecat din presa

A fost un cumul de factori: situatia financiara care incepuse sa influenteze modul in care functiona redactia si niste neintelegeri cu cei care conduceau atunci Forbes Romania (in vremurile cand era parte din trustul Adevarul Holding). Sa-i zicem nepotrivire de caracter :)

Probabil ca as fi putut sa imi gasesc alta redactie in care sa cresc, dar plecarea de la Forbes s-a intamplat fix in anii in care se faceau disponibilizari si eram si la varsta in care dezamagirile erau direct proportionale cu idealismul.

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Nu tin minte sa fi avut multe contacte cu oamenii de PR, poate si pentru ca scriam pe media & publicitate, iar majoritatea celor pe care ii intervievam erau managerii unor grupuri de comunicare si nu s-a pus problema sa existe un intermediar. Sau poate ca nu era o breasla atat de mare.

De multe ori, oamenii de comunicare ai companiilor pe care le profilam chiar m-au ajutat sa aflu mai multe despre omul pe care urma sa il intervievez, mi-au dat informatiile de background.

Au fost bineinteles si momente in care m-am intrebat "cine sunt oamenii astia care ma suna si de ce?", au fost si momente in care omul de PR se lupta pentru aparitia unui comunicat, iar eu, fiind la un bilunar in print, voiam un interviu, o exclusivitate pentru ca altfel ma alerga editorul prin redactie, sau momente in care mi se cerea materialul spre aprobare.

Dupa ce m-am enervat de cateva ori singura in fata calculatorului am inteles ca de fapt fiecare isi face treaba cum stie sau cum poate mai bine. Comoditatea exista in ambele bresle.

Ce nu-ti place in relatia presa > PR

Uneori e frustranta lipsa de interes si comoditatea, dar aici vorbesc mai degraba din perspectiva cuiva care a lucrat in presa si caruia i-ar placea sa citeasca mai multe care sa merite timpul. Tocmai de aia nu inteleg ironiile la adresa oamenilor de PR.

Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie?

Faptul ca munca de teren s-a transformat in munca de birou a fost ceva cu care a trebuit sa ma obisnuiesc.

Prejudecati despre PR

Ca toti comunicatorii sunt fete si ca toate sunt fericite. Glumesc. Credeam ca munca de PR e floare la ureche. Uneori eram chiar rautacioasa si ma gandeam "cum o fi sa stai la cafele toata ziua si sa nu lucrezi in week-end?". Ei bine, sa vezi cum e cand ai 2-3 proiecte diferite in paralel si trebuie sa ai grija sa livrezi la timp si sa fie toata lumea multumita.

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Un avantaj e ca esti destul de familiarizat cu scrisul. Daca nu ai scris de dragul de a o face si ai scris pentru cel care citea, atunci intelegi ca mesajul trebuie sa fie adecvat. Jurnalismul iti antreneaza cativa "muschi": te face mai curios, mai empatic, te invata sa asculti si sa observi si apoi sa vorbesti. Daca ai background de presa cred ca iti cam dai seama ce e stire si ce nu, dar asta poate sa fie uneori si un dezavantaj.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

Experienta mea e limitata si deocamdata sunt in proces de absorbtie. In afara de Excel, rapoarte si prezentari (plus alte cuvinte specifice domeniului), am invatat cateva lucruri interesante despre piata de constructii, despre cate de greu e sa faci ceva fain si durabil in HoReCa, dar si despre antreprenoriat veritabil dincolo de paginile publicatiilor de business si a advertorialelor.

Un proiect din presa de care esti mandru

Mi-am dorit foarte mult sa scriu despre soldati romani plecati pe front si in 2009 am scris in Esquire un articol despre drumul lui Marius Claudiu Covrig, pe front si inapoi acasa. Am publicat articolul la un an de la moartea lui si a fost una dintre cele mai emotionante experiente traite pana acum.

Ti-e dor de presa?

Uneori imi e. Imi e dor de starea febrila cu care incepea dimineata, de serile in care editam cu Petre Barbu, chiar si de putinele sedinte de redactie la care am participat. Pe de alta parte, am pastrat o parte din colaborari (Esquire, DoR) pentru ca simt nevoia ca din cand in cand sa ma rup de ce fac zilnic sau sunt foarte curioasa in privinta unor oameni. Deci imi e dor mai putin :)

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Related