Romanii formeaza o diaspora neomogena, cu preocupari diverse, dar care incearca in ultimul timp sa pastreze cat mai mult legatura cu tara-mama - mai ales cei aflati in Europa - incadrandu-se perfect intr-un concept valabil si pentru diaspora altor natiuni, de "home trotting" - un du-te vino permanentizat intre tara de adoptie si tara-mama.
Deja ne-am obisnuit: din ce in ce mai multi romani se afla la munca in tarile Uniunii Europene, dar si in alte colturi ale lumii, in forme mai mult sau mai putin legale. Faptul care insa nu poate fi contestat este acela ca o parte insemnata a populatiei active din Romania (care se presupune ca ar trebui sa munceasca) a ales sa isi duca viata in afara granitelor tarii, din varii ratiuni, care tineau intr-o vreme si de trecutul politic, dar care au devenit in momentul de fata eminamente economice.
De fapt, ce mai insemna in ziua de astazi diaspora? Si cum poate fi aceasta folosita pentru a ajuta, intr-un fel sau altul, tara de origine?
In antichitate, diaspora era un termen folosit pentru a desemna totalitatea comunitatilor evreiesti din afara Palestinei, comunitati constituite in urma unor evenimente nationale tragice, precum robia babilonica si, mai tarziu, ocupatia si distrugerea romana (de unde si termenul extrem de sugestiv din limba greaca diaspora = imprastiere). Astazi, diaspora a ajuns sa desemneze, intr-un sens mai larg, comunitatile formate pe tot globul de natiuni diverse, intr-o extindere permanenta, fara a se mai putea spune ca ar fi apanajul exclusiv al unora dintre ele.
