![[Povesti de fotografi] Cristina Gârleșteanu: Prefer adesea cadre de strada cu indivizi solitari, momente cu tenta suprarelista sau momente haioase de pe strada](https://media.iqads.ro/2021/12/cover3-cover-850.jpg?v=202112131043)
Intr-un fel, suntem cu totii fotografi. Sigur am gandit la un moment despre o scena din viata la care am asistat ca ar fi o mizanscena buna pentru o fotografie. Numai ca n-am declansat. Atunci ce e un fotograf, un om care se intampla sa observe astfel de scene si sa aibe un aparat la indemana? Intre un trecator si un fotograf, diferenta e doar o apasare de buton? Da.
Doar ca in spatele apasarii acelui buton e multa teorie. Multa practica. Si mult mai multa pasiune. Iar fotograful este antrenat sa gaseasca el momentele speciale, nu invers. Si sa tina cont de lumina. Si de poveste. Si de etica personala. Cine mai e fotograf, acum? Cristina Gârleșteanu. Bifeaza toate de mai sus. Si are propria ei poveste, despre care am vrut si noi sa aflam. Cum a inceput, ce inseamna fotografia pentru ea, ce teme alege sau cum ar vedea comunitatea fotografilor.
Prefer adesea cadre de strada cu indivizi solitari, reflexii, lumina ca subiect secundar - poate chiar si principal uneori, momente cu tenta suprarelista sau momente haioase de pe strada. (…) Sursele de inspiratie pot fi aproape infinite. Iar alteori, poate iesi ceva frumos din pura intamplare. Exact ca in viata.
O raza de soare, joaca, un ceainic uitat in bucatarie sunt tipul de triggere care o fac sa apese butonul. Acum s-a lasat ea fotografiata, in scris, in articolul nostru. Developare placuta.
