![[Viata de freelancer] Ema Ene: Mi-am găsit un fel de acasă profesional după o călătorie lungă și grea, iar la capătul ei mă aștepta o mână de oameni plămădiți ca mine](https://media.iqads.ro/2021/12/ema-laptop-cover-850.jpg?v=202112210224)
Sa devii freelancer pare mai mult o decizie de viata, decat una profesionala. Mindsetul, experientele pana in acel punct, increderea in sine, oamenii pe care i-ai intalnit si pe care vrei sa-i intalnesti, proiectiile pentru viitor, contribuie toate la asumarea unui astfel de drum.
Pentru Ema Ene au fost si burnout-uri, si incercari de joburi noi. Si pandemia. Dar poate cel mai mult, constientizarea faptului ca daca poate pentru altii, poate si pentru ea. Si ca merita si trebuie sa-si asume ce face ea bine: strategie si creatie. Zis, indraznit si facut. Brandul? Pinion Ink. Primele provocari?
Sincer, provocările nu mi le aduc aminte, căci mă definește entuziasmul și mă arunc cu capul și inima înainte când îmi doresc ceva foarte mult. Eram așa de încântată că, uite, am certificat de înregistrare cu Pinion Ink, un domeniu și site, încât nu mai vedeam nimic.
Povestim, in continuare, despre unde duce drumul pe care a pornit Ema, in ce ritm, si cu ce fel de clienti. Completam apoi cu guilty pleasures implinite ca freelancer si o discutie despre cat de prietenos este cadrul legislativ pentru freelancerii din Romania.
În acte am devenit freelancer în martie 2019. A fost un act de răzvrătire în fața unei demisii care m-a durut. Lucram într-un butic de creație, eram singura angajată, aveam vreo 3 clienți recurenți, destul de mari, atunci când m-am angajat. Veneam după o altă agenție, mult mai mare, în care nivelul de toxicitate era în floare și simțeam nevoia de ceva mai mic, intim, fără drame și muncă în exces.
