![[Povesti de fotografi] Diana Maria: Am fotografiat obsesiv o intersecție aflată în fața blocului în care locuiam, îmi plăcea să surprind diverse situații care să spună o poveste](https://media.iqads.ro/2022/01/cover-11-cover-850.jpg?v=202201120743)
Sa nu fim in sincron pare a fi conflictul din povestile noastre. Sa pierzi pe cineva in dragoste pentru ca fiecare are ritmuri diferite, sa pierzi un job pentru ca n-a venit la momentul potrivit si tot asa. Doar ca momentul potrivit nu-l alegem noi. Cel mult, putem sa stam la un colt de strada si sa lasam impresia ca ne uitam la peretele din fata, sau la pisica de pe trotuar, si nu la persoanele pe care le asteptam in cadru. Dar ele apar. Abia atunci e momentul.
Pentru Diana Maria, primul aparat foto n-a venit de la inceput. Dupa o lunga perioada de colectionat imagini in online, doar pentru ca ii placeau foarte mult, a fost nevoie de o vacanta si de un aparat foto imprumutat, ca sa inteleaga ca intalnirea s-a produs. Ca vede lumea altfel prin obiectiv. Ca poate visa cu senzorii deschisi. Iar acum, statementul ei vine cat se poate de firesc: “e evident pentru mine că nu pot trăi fără să fac fotografie”.
Asteptatul la colt de strada, de mai sus, e tehnica ei de a-si obtine fotografiile in Maroc, unde localnicii sunt deja agasati de fotografii veniti din toata lumea. E cu atat mai greu pentru ea, care pune mult accent pe interactiune:
"Cel din fata aparatului nu mai ramane un necunoscut, incepe sa capete o identitate si imi place sa il vad cum se transforma, dintr-o persoana neincrezatoare in ceea ce vreau eu sa fac si crispata in fata aparatului, in persoana care incepe sa se simta in largul ei si sa devina expresiva."
