![[Pe limba noastra] Raluca Dincă: Dacă ar fi după mine, aș lucra încontinuu la un text, simt tot timpul că poate mi-a scăpat ceva, că există undeva un termen mult mai potrivit](https://media.iqads.ro/2022/08/fotojet13-cover-850.jpg?v=202208191003)
Cât e muncă și cât e creativitate în munca de traducere? Când te oprești din căutat termenul perfect, care să redea exact sensul, ritmul, atmosfera? Traducătoarea Raluca Dincă spune că traducerea e o muncă colectivă între mai mulți actori: editorul, traducătorul, redactorul, corectorul. E nevoie de o colaborare strânsă între toți pentru ca textul final să se apropie cât mai mult de cea mai bună dintre versiunile posibile.
După experiența de până acum, un lucru mi se pare important în procesul de traducere: e nevoie ca traducătorul să înțeleagă sensul, stilul textului original, să știe când să se desprindă de sintaxa din limba-sursă și să redea frazele cât mai firesc cu putință în limba-țintă, spune Raluca.
Cum a fost experiența primei traduceri, care sunt problemele în acest domeniu, ce cărți au trecut-o prin cele mai mari provocări și cum e căutarea printre cuvinte, povestește Raluca după cum urmează:
Încep cu o mică poveste. E foarte amuzant și ironic că, în timpul facultății (de Litere), n-am fost o fană a cursurilor practice și, mai cu seamă, a cursului de traducere. Țin minte că i-am răspuns unei profesoare foarte meticuloase (care la un curs ne-a lovit cu un cuvânt nou: goupillon, adică „sfeștoc”, de ne uitam unii la alții, neștiind ce înseamnă nici în română): „Doamnă, știți, pe mine nu mă prea interesează, că doar n-o să mă fac traducătoare :).” Ce-i drept, nu mă consider traducătoare de profesie full time, nu traduc într-un ritm foarte alert, nu fac traduceri pe bandă rulantă, sunt mai degrabă traducătoare în timpul liber.
