![[Pe limba noastra] Claudiu Sfirschi-Lăudat: Fiecare carte e dificilă. Trebuie întâi și-ntâi să-i dibuiești vocea, să-i simți ritmul, să te lași pe mâinile ei. Te va conduce singură unde trebuie](https://media.iqads.ro/2024/08/csl2-c-c-t-lina-fl-mnzeanu-mic-cover-850.jpg?v=202409020108)
Traducerea nu este o meserie, este o dependență serioasă, recunoaște Claudiu Sfirschi-Lăudat. Și pentru că nu există încă o asociație a Traducătorilor Anonimi, unde să se vindece de ea, Claudiu nu se poate opri din tradus, nici măcar în vacanță. A început cu "Șase nopți pe Acropole", singurul roman al lui Yorgos Seferis, pe care a găsit-o într-o librărie din Atena și pe care a început să o traducă în timp ce o citea. A continuat cu "Răgazurile lui Filotheos", considerat primul roman grecesc, și "Papesa Ioana", carte apărută în 1866, și tot așa, a continuat acest "hobby", care s-a transformat în căutare și nevoie, dar niciodată în obligație.
În ciuda experienței adunate în ultimii 20 de ani, Claudiu are mereu trac când începe o carte nouă.
"Cu fiecare carte e un nou început. Sigur, experiența folosește și ușurează procesul, dar nu e o garanție. Fiecare carte își are propriile chichițe, propria voce, se cere răsfățată și giugiulită ca și cum ar fi prima și singura ta iubită", spune Claudiu.
Vorbim cu Claudiu în continuare despre cărțile traduse, cuvintele îmblânzite, pisicile botezate, negocierile dure cu textele originale și infidelități mai puțin obișnuite.
