Schimbarile nu sunt intotdeauna de dorit. Nu poti sa-l iei endorser pe UE pentru orice produs, chiar daca e un baiat simpatic, cu dare de mana, de care vorbeste toata lumea. Bucegi s-a transformat din berea care i-a fost tovarasa romanului in vremurile de trista amintire, in cea care ii atribuie meritul integrarii.
Pregatiri de integrare
E greu sa-ti dai seama ce crede romanul despre ceva. Nu stii niciodata ce face el "in timpul". Stii ce crede el inainte : "Ce-o fi o fi" si dupa : "Asa a fost sa fie". Nu poti sa judeci ce a crezut romanul despre integrare si sa dai un verdict. In urma cu cativa ani, credea ca toata comunitatea europeana e taramul fagaduintei, ca UE e noul nume pentru statul paternalist si ca tot ce trebuie el sa faca e sa nu mai astepte sa-i dea statul, ci sa-i dea UE. Apoi au inceput zvonurile cum ca n-ar curge tocmai lapte si miere dupa integrare. Si nimeni n-a mai stiut ce sa creada. Un "Ce-o fi o fi" asezonat cu mostre de zeflemea balcanica a fost, ca intotdeauna, leacul pentru posibilele temeri cu privire la urmarile integrarii.
Un insight imposibil
N-ai cum sa oferi un insight despre UE daca romanul nu stie ce crede despre UE. Ar fi fost nevoie de o opinie clara, care poate fi sugerata, la care se poate face aluzie. Noul mesaj Bucegi n-a fost numai greu de formulat, dar e si greu de decriptat, iar o reclama fara un mesaj percutant nu are sanse sa ramana in mintea consumatorului. Formularea trebuie sa fi consumat ceva timp si nervi, din moment ce nu era clara atitudinea romanului fata de UE. Din spoturile de vara trecuta nu se intelege clar daca romanul se obisnuieste cu ideea ca va intra in UE persifland normele europene sau daca el chiar incearca sa se adapteze la situatie, incepand cu reciclarea sticlei, fraza emblematica, la sfarsit de spot.
Comentarii