Bianca Purcărea: Cu riscul de a suna a clișeu, toți suntem influenceri. Atâta doar că numele ăsta mare si pompos, și atât de frecvent dus în derizoriu, îți e dat atunci când ai un public numeros

Pe Bianca Purcărea am descoperit-o întâmplător pe Instagram și de atunci o urmăresc constant pentru că face un conținut amuzant, vesel, care îmi schimbă de multe ori starea grea după o zi încărcată. Cu multă originalitate, umor și talent în interpretarea unor personaje savuroase, create de ea, Bianca vorbește despre viață, muzică și despre online. Nu este doar influencer, este în primul rând un muzician cu o voce foarte bună. În prezent, cântă în proiectul Cobzality și joacă în musicalul „Mamma Mia” alături de Loredana Groza, Horia Brenciu, Anca Țurcașiu și Cornel Ilie.

La 18 ani, Bianca a participat la preselecțiile X Factor, însă alegerea unui cântec fado în 2011, când acest gen nu era încă apreciat în România, nu a promovat-o către edițiile live. Totuși, experiența i-a adus atenția băieților de la Sistem, care căutau o voce pentru trupa lor. De acolo înainte, a avut doar de învățat în muzică.

Prezența ei constantă în online a venit după mai multe încercări și doar atunci când nu s-a mai luat chiar atât de în serios, și-a dat frâu liber imaginației și a făcut personaje fără teama de a fi judecată.

Povestim cu Bianca Purcărea despre muzică, despre influencing și despre ce mai înseamnă autencitatea, ceva despre care se vorbește poate prea mult și nerelevant în ultima vreme.

Din biografie. Drumul către muzică

Vin din micro 3, un cartier mic din Buzau, unde aveam aproape și mall, și biserica, și școala, si teren de fotbal. Unde mi-am facut toate semnele din genunchi, nu putine, unde am copilărit ca o Smarandita a popii veritabila, dând spectacole in fata blocului si cerând cand 500 de lei copiilor (adica 50 de bani de azi) drept bilet, suma de care le cumpărăm lor bomboane, sa stea cuminti sa ma asculte cum prezint Surprize-Surprize ca Andreea Marin. Aici a fost prima scena, dar si cea mai dura, pentru ca niciun copil nu se sfia sa spuna “nu-mi place, acuma ia cântă-ne!”.

Muzică am studiat timid, pentru ca ambițiile părinților mei, într-un oraș limitat si niste ani grei, anii 90 si inceput de anii 2000, nu erau dintre cele mai mari. Cred ca au evitat sa repete greșelile unor părinți exigenți si chiar aspri, asa ca mi-au dat sa gust cu lingurița diverse activități, ceea ce am si facut. Am fost un copil activ, dar nu neaparat înclinat catre performante mari: am facut putin teatru, putin canto, putina orga predata de un lăutar foarte talentat, dar care, la rândul lui, nu era cunoscător de teorie muzicală) putin jurnalism. Dansul sportiv mi-a placut cel mai mult si as fi ajuns in competiții mari daca as fi gasit un partener de înălțimea mea (la propriu) si cu aceleași perfomante in cadru școlii. Apoi am cântat intr-o trupa de muzica etno si cu celelalte 3 colege am luat la rând toate satele si comunele din județul buzau, la festivaluri de folclor si serbările campenesti, cu cârnați, mici și tiribombe. Excelenta scoala a vieții si a scenei, dar nu si de muzica :). La liceu m-am implicat in toate centrele de excelenta de dupa ore, de la cursuri suplimentare de latina, pana la Parlamentul European al Tineretului, in timp ce weekend-urile le dedicam festivalurilor ca Mamaia sau George Grigoriu. Si asa am ajuns sa simt, in clasa a douăsprezecea, ca va trebui sa fac, in scurt timp, o alegere serioasă: muzica si scena sau scoli si studii intense.

Participarea la X Factor

Tocmai împlinisem 18 ani si părinții mei se mutaseră de mai putin de o luna in Spania. Parcursul meu in show avea sa fie biletul meu catre… stat acasa. Adica, dupa ani de canto si mers prin festivaluri, putea sa se întâmple ceea ce isi dorește orice părinte care nu are resurse proprii sa isi împingă copiii înspre cercul închis al unei industrii: “sa ma vada cineva” si, deci, sa incep o cariera muzicală. Am mers cu mama la selecțiile X Factor si nu-mi amintesc sa fi trăit emoții uriașe, ci un fior de expectativa pentru ceva ce simteam ca o sa se întâmple bine. Era primul an cand se aduceau talent show-urile în România si oamenii nu aveau ca referință decat ceea ce vazusera in străinătate. Evident, nici eu nu aveam așteptări. Faptul ca nu am intrat in show-urile live si ca am fost eliminată cu niste argumente pe care, la acel moment, nu le-am inteles, m-au rănit foarte tare, dar m-au facut si mai populară in liceu si, se pare, m-au adus, un an mai tarziu, in trupa care mi-a schimbat viata, Cobzality.

Continuarea carierei tale muzicale, de la X Factor până în prezent

Faptul că am ales să cânt la X Factor un cântec fado, care in 2011 era prea putin cunoscut în România, a făcut să mă remarce baietii din trupa Sistem, care căutau o voce care sa se preteze unui stil worldmusic, așa cum era proiectul muzical nou la care lucrau ei atunci. Am ajuns în trupa si m-am reimprietenit cu folclorul, pe care il mai abordasem cu trupa de care ti-am povestit deja, dar intr-un mod complet diferit. Baietii astia, absolvenți de conservator, cunoscători de tot felul de muzici “deștepte” m-au expus la tot soiul de experiențe muzicale, de la sefardic la sufit la fado jazz si mi-am gasit locul intr-o nisa cu care m-am identificat multa vreme.

Proiectul Cobzality

Pentru mine a fost ceva foarte nou si m-a facut sa ma simt intrata in “liga celor mari” destul de repede, lucru ca ma speria uneori, pentru ca o resimțeam ca pe o responsabilitate: am cântat in fata unui public foarte educat, fie ca vorbim despre festivaluri jazz sau electro, fie că reprezentam țara la diverse evenimente ale ICR din străinătate, fie ca eram la TIFF sau in fata unei mâini de diplomați străini, prin ambasade. Dar a fost o forma de educație incredibila, la care altfel nu as fi avut acces.

Alte proiecte în care mai cânți

Joc in musicalul Mamma Mia, care e un spectacol extraordinar din care sunt tare norocoasa si onorata sa fac parte, alături de nume mari ale industriei, precum Loredana Groza, Horia Brenciu, Anca Țurcașiu sau Cornel Ilie, dar si oameni foarte talentați cu care am format o familie in cei 5 ani de show si de la care am învățat doar lucruri prețioase.

Cum ți se pare piața muzicală românească la ora actuală

Nu sunt in măsura sa imi dau cu părerea, pentru ca sunt un jucător mic in industrie tocmai pentru ca n-am manifestat niciodată un interes fata de zona asta. Nu o cunosc prea bine si nu cred ca ar fi fair sa mama exprim la adresa ei. Insa cred ca orice domeniu artistic care se transforma intr-o industrie isi pierde suflul, individualitatea. Suna a fabrica ce trebuie sa producă in mod constant nu pentru ca asta simte sa faca, ci pentru ca oamenii cer si consuma. Ori consumerismul si ideea de trend in zona artistica mi se pare că dezbracă indivizii de autenticitate.

Începuturile tale în online

Viata mea in online a fost tumultuoasa, in sensul ca au fost mai multe tentative de a fi “activa” constant. Am facut si vlog, de pe urma căruia nu m-am ales cu cifre, deloc chiar, dar m-am alea cu skilluri de editing si cu școala vorbirii in fata camerei. M-a ajutat perioada de YouTube sa învăț cum sa vorbesc cu camera, cu mine, despre mine, despre lucrurile in care cred si mi-a lasat si niste amintiri prețioase. Dar cred ca un mic moment de breakthrough a fost pe instagram, cand am încetat sa ma mai iau in serios si m-am distrat :) cand mi-am adus personajele in online fara teama ca o sa ma judece cineva, cand mi-am dat frâu liber imaginației si am inceput sa creez conținut pe care sa il consum eu însămi.

Cum ai devenit influencer

Cu riscul de suna a clișeu, toti suntem influenceri. Atata doar ca numele asta mare si pompos si atat de des dus in derizoriu iti e dat atunci cand ai un public numeros. Nu o sa numim influencer pe cineva care creează conținut pentru 800 de followeri, desi sunt statistici care arata ca ei au impact mai mare decat cineva cu 80 mii de followeri. Dar nici la cifre nu ma pricep chiar atat de bine. Eu am ajuns sa creez conținut pentru branduri sau produse la destul de putin timp dupa ce am inceput sa creez singura, fara teama de judecată, cum spuneam.

Strategia și obiectivele tale online

Nu m-am gandit la acestea. Sunt creatori de conținut care funcționează dupa strategii, cu planificare si multa ordine, si creatori care “go with the flow”.

Mie imi place sa merg dupa cum simt, dupa ce am chef sa abordez într-un anumit moment si dupa ce mi se pare relevant într-un anumit moment. Am o nota in telefon pentru zilele cand raman fara idei, dar, de fel, vorbesc mult, asa ca ideile vin si ele de la sine si nu am fost nevoită, pana acum, sa apelez la artificii ca sa imi tin comunitatea online in priza cu discutii.

Vocea ta online. Cât de mult contează umorul și autenticitatea pentru tine

Oh, se vorbește atat de mult despre autenticitate, ca nu mai stim ce e. Toti suntem unici, deci toti suntem la fel, dar nu pe toti ne place lumea in egala măsura. Cred ca oamenii consuma in online lucruri cu care empatizează in egala măsura cu cat consuma lucruri care n-au nicio legătura cu ei. Avem nevoie de ambele. Eu cred ca sunt vecina de la etajul 3 care are zile reușite si te oprește pe scara blocului sa iti zică “una buna” si râdeți impreuna 2 ore de va aude toata scara, dar care are si zile proaste cand nu vrea nici măcar sa te salute, dar o face si iti si zice ca nu te-ar saluta azi, apoi se isca o discuție in care iti zice cum a ajuns in starea asta si de ce e ok sa ai ai stări de-astea uneori. Si te inspira sa te duci acasa sa te gândești la zilele tale proaste cand n-ai chef de nimeni, dar te face sa te simti ok ca le ai. :)

Apoi iti canta, te cheama la Sala Palatului, apoi o imita pe vecina de la 6 si râdeți impreuna, apoi iti mai recomanda un muzeu, un concert, iti mai arata ce mananca si râdeți impreuna de cat de ciudat arata pătrunjelul care plutește in ciorba. This is me.

Publicul tău. Ce așteaptă de la tine comunitatea strânsă în jurul tău

Nu m-am gandit niciodată la asta. Cred ca se asteapta sa fiu eu cea adevarata, sa vorbesc deschis despre lucruri care tin de muzica, de viata in online. Am dezvoltat o relație destul de stransa cu comunitatea, de la care primesc mereu reacții vizavi de faptul ca le raspund la mesaje, pentru ca multi se lovesc de liniște, din ce inteleg, atunci cand vine vorba de comunicarea directa cu creatorul de conținut. Sunt acolo, raspund la mesaje, la întrebări, iar atunci cand vine vorba de reacții mai putin pozitive, raspund calm ori ironic, lucru care, am observat, ii dezarmează pe cei care vin chitiți sa critice sau sa se certe cu cineva. :)

E o comunitate, simt eu, unita si cu care am o relație frumoasa, lucru pentru care sunt recunoscătoare, pentru ca am primit si eu, la rândul meu, ajutor cand am cerut.

Ce te inspiră să creezi conținut

Recunosc, sunt multi creatori străini de la care ma inspir, dar viata e atat de plină si colorata încât gasesc idei de care sa ma leg in orice aspect al vieții. De la felul in care vorbesc oamenii intre ei, pana la tipare umane sau diferențe intre generații sau culturi.

Există o presiune asupra celor care au o voce puternică online să și-o folosească în scopuri de responsabilitate socială. Tu o simți?

Este o presiune, da, oamenii se asteapta sa dai constant inapoi ceea ce primesti in online. Mărturisesc ca nu am abordat prea mult lucrurile care tin de responsabilitate socială pe care le fac. Dar recunosc si ca sunt destul de reținută in zona asta, desi abordez des cu oamenii din comunitate probleme din societate, pentru ca sunt lucruri pe care nici eu nu le inteleg complet sau pe care le judec prin filtrul meu si imi sunt foarte de folos părerile atat de împărțite pe care le primesc de la persoane care imi scriu. S-a întâmplat des sa pornesc o discuție pe o anumită tema cu păreri destul de stabile in capul meu, pentru ca mai apoi sa imi fie demontate niste credințe, dupa ce am primit niste argumente solide de la oameni care au trăit efectiv lucrurile de care eu doar am auzit.

Lumea influencerilor acum

Nu ma uit, habar nu am. Cred ca era o lume mult mai restrânsă inainte de TikTok si cred ca se poate face o distincție intre cei care au inceput cu blog, deci cuvinte si fotografii, apoi cu cei care au inceput cu youtube, deci video lung si împărtășit de detalii din viata privată, apoi Instagram, unde totul e rapid, scurt, iute, simplu si instantaneu, si tiktok/reel related, cand totul se încadrează in 4 secunde si nu exprima ceva concret, cat te face sa simti ceva; pentru 4 secunde, desigur, dar pe asta mizează. E o lume in care cred ca e greu sa rămâi relevant, dar in care trebuie, mai întâi, sa afli ce e aia “relevant” pentru tine. :)

Planuri pentru 2024

Oooh! Multe am! De cateva luni sunt mult mai activa in online si mai activa in offfline in lucrurile pe care mi le doresc, adica lucrez activ la ele si incep sa dea roade, unele mai vizibile, altele mai putin, dar cred ca se vor intampla chestii faine in 2024 si ca o sa ma apropii mai mult de cine sunt si cine vreau sa fiu. :)