Paris, Texas. Intre filmul lui Wenders si reclama "Domo-cenusa" exista o legatura, o secventa ce nu poate fi ratata, desi incarcatura emotionala a filmului nu este, in nici un caz, concentrata doar pe anumite scene. Atentie, spoiler! Un tata doborat de micile neplaceri ale vietii isi ineaca deziluziile intr-un alcool despre care nu avem mai multe amanunte, doar ca era urat mirositor. Pana aici, nimic deosebit, dar el se afla impreuna cu baiatul lui de 8 ani departe de casa, intr-un loc necunoscut. Cu toate astea, tentatia bahica invinge instinctele paterne si, in final, ajunge sa fie purtat de catre copil spre o incapere insalubra, unde cei doi adorm pe canapele.
Dar sa vedem unde e legatura. Pe parcursul filmului, personajul masculin starneste o multitudine de emotii, foarte putine, insa, cu caracter negativ. Intotdeauna tindem sa stabilim o legatura de natura empatica cu personajele aflate in suferinta. Pe acest fond, multe lucruri ce ar trebui contestate sunt trecute cu vederea. Nu si acesta descris mai sus. O asemenea atitudine nu poate declansa decat reactii de dezaprobare, simplu, pentru ca este afectat un copil. Exemplele sunt nenumarate, dar o sa mai pomenesc doar celebra fotografie de Pulitzer a lui Kevin Carter, in care este surprins un vultur asteptand, la mica distanta de un copil subnutrit din tarile africane, moartea acestuia. Chiar si in acest caz extrem, impactul ei este simtitor multiplicat de faptul ca in poza apare un "pui de om" si nu un adult.
