Cauzele absenteismului sunt multiple și au la bază sentimentul că în România lupta se duce mai mult în gol. În condițiile unei veșnice dezamăgiri, puterea votului devine abstractă, iar schimbarea se întâmplă, dar mai mult din inerție, spune omul de radio Ciprian Muntele.
O mobilizare la vot dincolo de cotele obișnuite se poate face doar prin campanii coordonate de educare — pe care politicienii nu prea au interes să le facă, prin evenimente extraordinare — pe care nu ni le dorim, sau prin apariția unor figuri carismatice, observă el.
E greu să-i scoți la vot pe cei indeciși sau absenți, însă Ciprian atrage atenția că în 2024 votul nu ține doar de binele intern, ci și de cum ne raportăm la contextul extern.
Pe scurt, lumea ar trebui să iasă la vot tocmai pentru că nu trebuie. Pe lung, vă explică chiar el.
Destul de vagă amintirea primei ștampile de vot, nici nu mai știu exact dacă a fost pe buletinul cu file, pe cartea de identitate sau cartea de alegător. Însă ce țin minte foarte clar e mândria care mă lovise atunci. Ștampila aia a fost ca un fel de atestat. Prima dovadă cu adevărat palpabilă că e gata, am devenit om mare.























