![[Rewind & Play] Andrei Măjeri: Mă tem și că va veni o vreme când oamenii nu vor mai avea nevoie de teatru. Spectacolul social pare să ne acapereze total](https://media.iqads.ro/2024/12/andrei-vn9-1-of-4-cover-850.jpg?v=202412161200)
Anul acesta, Andrei Măjeri a învățat o lecție importantă – să se detașeze, inclusiv de spectacolele sale. Cât privește feedback-urile spectatorilor despre ceea ce montează el, a învățat să selecteze din ele ce are nevoie, mai ales că nu sunt cronici specializate. La obiceiuri bune, deprinse în 2024, trece mersul la sală, cu teamă deocamdată, să nu renunțe, căci singura constantă în viața sa rămâne teatrul.
O știre frumoasă a fost pentru el:
„Floricica Dansatoarea a declarat că dacă ar fi președintă, ar pune muzică la semafoare. Mi se pare absolut superb. O lume care dansează. O pot proiecta, o pot simți. Am nevoie de genul ăsta de visare, naivă. E despre noi toți”
A fost un an foarte încărcat pentru regizorul Andrei Măjeri. A avut proiecte noi, spectacolele sale au avut succes la public, a fost în festivaluri, a câștigat premii, printre care Uniterul pentru regie. Și-a încărcat bateriile acasă la Novaci, acolo unde l-a și găsit începutul lui 2024, și-a restabilit echilibrul interior lucrându-și grădinile, dormind și citind la soare.
Aleargă, Andrei, Aleargă! (un Run Lola Run neaoș) - așa aș boteza anul 2024. Nu știu dacă l-am trăit, sau dacă m-a trăit el pe mine. Din punct de vedere teatral, n-am cum să nu fiu mulțumit. Dar e artistul vreodată satisfăcut? Zeițe de categoria B și Cine l-a ucis pe tata? și-au atins culmile gloriei în acest an, am fost la festivaluri și am luat premii. Luai Uniterul, îl plimbai un pic pe la Botoșani și apoi îl dusei la mine la țară. Gurile rele ar spune că de aici se poate merge doar îl jos, dar eu nu-mi calculez cariera în vârfuri, ci mai degrabă în experiențele trăite alături de colaboratori și spectatori. Am avut o vară relativ liberă și am regizat două noi spectacole: Piese de rezistență și Mesia, iar acum lucrez la o nouă producție: Pădurea asumaților. Dacă 2024 ar fi un film, ar fi despre mine alergând, la propriu. Nu-mi aduc aminte când am respirat ultima oară.
