Călătoria este mișcare, căutare, devenire. Este și tema festivalului de muzică clasică Hoinar, care se desfășoară în perioada 15 - 20 mai pe scenele Teatrului ACT și Ateneului Român. Cea de-a 8-a ediție a evenimentului, organizat de Fundația Centrul Român de Muzică, explorează anul acesta tema călătoriei, privită ca o nevoie profund umană care mișcă, transformă și (re)definește. Pentru explorarea acestei teme au fost gândite și construite toate spectacolele din program.
În cele ce urmează am povestit despre Hoinar, călătorie artistică, fond și formă și chiar TikTok cu artiștii care au elaborat conceptele celor 4 spectacole care se vor juca pe scena intimă a Teatrului ACT - David Gray, concept-designer al recitalului de pian The Wanderer (15 mai); Florian Mitrea - scenarist al musical-ului Stairway to Paradise (16 mai); Dana Paraschiv - regizoare a speactacolului M. (17 mai) și Daria Tudor - autoarea conceptului din spatele Rămășițele unei idei (18 mai).
Călătoria. Definiții personale
David Gray: Călătoria este o formă de a fi, este ceea ce facem zi de zi. Este o formă de existență a speciei noastre. Călătoria se schimbă mereu, de cele mai multe ori fără voia noastră, dar de cele mai multe ori, Universul are o manieră de a face schimbările corecte. Nu ne dăm seama de fiecare dată de ce călătoria noastră a luat o anumită turnură, alte dăți suntem de-a dreptul revoltați de cursul pe care l-a luat viața noastră, protestăm și ne supărăm pe soartă… dar aproape întotdeauna, călătoriile noastre iau forma corectă, cea care „trebuia să fie”. Doar nouă ne ia un pic mai mult să ne dăm seama de acest fapt.
Florian Mitrea: Călătoria este ceea ce facem încă de la naștere și este de foarte multe feluri, de aceea ne-a și inspirat în crearea acestei ediții de festival. Călătoria înseamnă, printre altele, interacționarea cu ceilalți. Călătorim umăr lângă umăr, unul către celălalt, sau poate uneori, din păcate, în direcții diametral opuse. Condiția noastră ca oameni este definită de mișcarea prin timp și spațiu, ce poate fi denumită „călătorie”. Însă pentru mine, călătoria cea mai importantă este cea interioară, pe care o facem cu noi înșine, sau întru noi înșine, acel drum pe care-l putem face numai singuri, pe poteca numai de noi știută, și care duce la propria redescoperire. Asta fac cu fiecare spectacol pe care-l văd, cu fiecare lucrare muzicală pe care o ascult. Arta are această capacitate unică de a ne revela propriul drum. Din acest motiv, mă încăpățânez să fac și să facem, în continuare, artă.
Dana Paraschiv: Pe vremea copilăriei, nu am știut că am să studiez actorie. Pe vremea studenției nu am știut că am să ajung să fiu pasionată de light design, nu am știut că am să ajung regizoare și creatoare de spectacole și, totuși, călătoria aceasta a fost cea firească. Călătoria a însemnat întâlnirea cu oameni care m-au marcat, cu oameni care mi-au influențat parcursul și acum sunt bucuroasă să fac teatru (și iată, și muzică) împreună cu colegi strașnici de drum.
Daria Tudor: Nu cred că voi reuși vreodată să dau o definiție validă a călătoriei, de aceea nici n-am să mă hazardez. Pentru mine, mai ales din punct de vedere artistic, totul este o continuă mișcare. Uneori se conturează ceva frumos, recognoscibil, interesant, demn de povestit și atunci am să numesc această mișcare călătorie. Alteori este doar o căutare, o explorare, un mister, uneori chiar haos. Personal, găsesc acest haos extrem de fascinant și așa de tare mă bucur când rezultă ceva din el…cum ar fi, iată, odiseea acestui Hoinar.
Perspectiva călătoriei din spectacol
David Gray: The Wanderer este despre elanul căutător, iscoditor, al Romanticilor secolului al XIX-lea. Muzicienii acelui secol n-au cunoscut granițe, au explorat până la limitele expresiei artistice în căutarea însemnătății și relevanței artei. Muzica lor a abordat cele mai adânci întrebări filosofice care au măcinat curentele acelei perioade istorice. În spectacolul nostru le urmăm exemplul și, pe muzica lor, continuăm căutarea prin lumină și soundscape electronic - o reală actualizare a ideii de concert de pian. Ce căutăm? Încotro călătorim? Spre o experiență muzical-vizuală care să atingă suflete și conștiințe.
Florian Mitrea: La o primă vedere, musicalul nostru Stairway to Paradise este despre călătoria ca emigrare și explorează ce înseamnă drama acelei călătorii pentru a trăi într-o altă țară la nivel personal și familial. Dar, așa cum am discutat mai devreme, nu am fost în deplin control al călătoriei acestui spectacol. Tot căutând în el, am găsit altceva decât mi-am propus inițial. Acum în forma finală, el este de fapt o dulce poveste de dragoste, de genul cărora sper că vă era dor, spusă cu umor, bună dispoziție și desigur, cu foarte mult jazz. O poveste despre nevoia de a învăța să trăiești, în timp ce te chinui să supraviețuiești.
Dana Paraschiv: M. Cred ca e mai mult vorba despre o călătorie interioară care, încetul cu încetul, ne ajuta pe toți sa ne deschidem mai bine către lume și mai ales către persoanele care ne sunt cele mai dragi. Este un spectacol de teatru cu muzică live, gândit simplu și povestit simplu. Cât de simplu? Păi cam cât de “ simplă “ e viața.
Daria Tudor: O perspectivă oarecum imaginară a călătoriei. Un produs al haosului menționat mai devreme. Este o călătoriei a sulfetului imaginat de mine în ultimele sale 40 de zile pe acest pământ. Rămășițele unei idei sunt, pe de-o parte, ultimul contact al nostru, personal, cu ceea ce lăsăm în urmă, pe de altă parte, constituie momentul în care semințele plantate de existența fiecăruia dintre noi prind roade, înfloresc prin mâinile și sufletele celor care continuă să lucreze.
Muzică clasică live, teatru & proiecții
David Gray: Pe mine acest lucru mă inspiră și motivează. Mereu am căutat să creez lucruri noi în spații noi. Cred că muzica își are locul și în sala filarmonicii, dar și în teatrul modern, independent, într-un spațiu comercial, într-o parcare sau într-o pădure. Se fac foarte multe experimente la nivel mondial, cu rezultate grozave - concerte în cele mai năstrușnice locuri la care vă puteți gândi. Important este să realizăm cât de aproape ne este mesajul muzicii și cât de ușor este să ne conectăm cu el. Oriunde și oricând.
Florian Mitrea: Personal, eu mă simt ca un copil într-un magazin de dulciuri. Cu greu mă pot stăpâni și uneori dificultatea cea mai mare constă în organizarea ideilor și alegerea celor mai puternice pentru a le prezenta publicului. Mi-au plăcut de mic atât muzica clasică, cât și teatrul, și este un vis devenit realitate să pot să lucrez într-un concept artistic care le îmbină atât de organic și firesc. Sunt de părere că se potențează reciproc - muzica dobândește accesul direct către public pe care numai cuvântul rostit sau jucat de actor îl are, iar spațiul teatral prinde viață în culori emoționale pe care numai muzica le poate da.
Dana Paraschiv: Nu pot spune ca sunt genul de artist care sa gandeasca in termeni de " arta nu se face asa " si nici in termeni de " hai sa avem din toate in spectacol, ca sa prinda la public ". Eu cred ca e nevoie de o igiena interioara a ta, la nivel de intentie, si ca daca ai in minte clar ca scopul tau e binele spectacolului, atunci o sa poti sa creezi ceva care sa pastreze o anumita curatenie si sa aiba si un suflu nou. Cred ca exista cumva o magie a fiecarui proiect in parte, care e dincolo de noi, si care se manifesta mai ales prin piedicile pe care le intampinam in acest proces...un fel de inger pazitor pe care nu ajungem sa-l iubim decat la final, cand vedem ca el nu ne punea piedica ci ne impingea catre drumul nostru.
Daria Tudor: Cred că cel mai greu este să ai curaj. Muzician fiind, știu că la baza fiecărei lucrări muzicale se află un mesaj concret, iar scopul nostru este să-l transmitem. Într-un context clasic, să-i spunem convențional, ne folosim strict de limbajul universal - muzica. Colaborarea cu orice altă ramură a artei nu face decât să faciliteze comunicarea, să întărească mesajul, să susțină conținutul. E nevoie însă de acuratețe în înțelegerea procesului, de oameni dispuși să susțină acest demers, de imaginație și de mult, mult curaj. Fiecare nouă încercare, fiecare nou proiect și fiecare nouă idee este cumva un exercițiu de vulnerabilitate.
Hoinar.Odyssey în epoca TikTok
David Gray: Avem într-adevăr o problemă, pentru că TikTok încurajează lipsa de atenție, superficialitatea și deconectarea de realitate, propunând în schimb o iluzie a secundelor editate până la disoluție a unui reel. Ori arta noastră presupune ascultarea pe o perioadă mai îndelungată. Cred însă că propunem forme artistice actualizate, care sunt atractive oricărei generații. Cerem însă răbdare, nu pentru noi, pentru publicul însuși. Le cerem să-și dea răbdare lor înșiși, pentru a se racorda la un mesaj care poate nu se poate spune în 45 de secunde de reel. Dar poate că acel mesaj e cel relevant pentru viețile lor.
Florian Mitrea: TikTok și canalele social media sunt o mare problemă, în special pentru adolescenți și tineri. Mă uit cu mare dezamăgire la scoaterea sau diluarea disciplinelor artistice din învățământul de stat. Cu alte cuvinte, le furăm tinerilor singura formă de evadare, de expresie care nu judecă și le dăm în schimb ce? Milioane de motive pentru a se simți frustrați, complexați, înstrăinați și izolați. Pe TikTok trebuie să arăți într-un anumit fel, trebuie să fii cool, glumeț, șmecher, să ai mereu ceva cool de spus ca să atragi. Pe TikTok, viața devine o serie interminabilă de editări pentru a arăta perfect, a spune lucruri perfecte, a găsi reelul perfect pentru atragerea fanilor.
Arta nu-ți va cere niciodată să te editezi, nu te va judeca niciodată pentru felul în care arăți, vorbești, sau în care îți ții părul, sau în care te îmbraci. Poți picta în pijamale, poți asculta muzică la volum maxim în blugi și tricou și poți să participi la schimbul de energie dintr-un spectacol de teatru muzical fără frica de a fi judecat pentru cum ești tu, sau pentru că nu ai nici o „vorbă” sau „fentă” tare la tine. Cât despre relevanță, ca să citez alți muzicieni mult mai mari decât mine, nu cunosc ceva mai relevant pe lume decât muzica și teatrul. De ce? Pentru că prin ele vorbim despre dragoste, iubire și trădare, familie, război, viață, moarte… dacă nici acestea nu mai sunt relevante, atunci ce mai este?
Dana Paraschiv: As vrea ca publicul să-și dorească în continuare să simtă. TikTok produce o deconectare de la propriile noastre senzații și sentimente. Totul este despre satisfacția de scurtă durată, care trebuie să se producă instant. Îmi doresc ca spectacolele noastre să lovească o coardă în sufletul oamenilor care încă nu s-a dezacordat definitiv.
Daria Tudor: Hoinar.Odyssey aduce în fața publicului momente, povești din viața reală. Fără absolut niciun fel de excepție, spectacolele din acest an sunt extrem de bine ancorate în realitate, prezintă crâmpeie, dileme, soluții, frici și bucurii cu care fiecare din noi se identifică, într-o formă sau alta. De asemenea, în cele două proiecte adiacente festivalului, Hoinar.Crossroads și Hoinar.Side by Side, lucrăm cu studenți, respectiv cu elevi, asigurându-ne că întregul eveniment aduce ceva în limbajul potrivit, pentru nevoile, dorințele și curiozitățile oricărei generații. Îmi doresc să reușim să generăm o alternativă acestor fenomene online. Îmi doresc să putem face diferența între mediul virtual și cel real și cred cu tărie că prin demersuri artistice, prin implicarea celor tineri mai ales, este posibil.
Short-bios
David Gray s-a impus ca un muzician extrem de creativ, activ într-o gamă largă de genuri muzicale, fiind interesat în egală măsură de arta interpretării, cât și de cea a aranjamentului muzical. A studiat pianul la Royal Academy of Music între 2008 și 2015, beneficiind de burse integrale, sub îndrumarea lui Hamish Milne, iar ulterior și-a construit o carieră internațională bogată desfășurată în Europa, SUA și regiunea Australasia. Pe lângă pian, o mare parte din cariera sa a fost dedicată interpretărilor la orgă simfonică și de teatru – un instrument specific teatrelor americane, folosit în trecut la spectacole de revistă și vaudevil, dar care astăzi este pe cale de dispariție. Este membru al asociației American Theatre Organ Society și în prezent lucrează la imprimări pe ultimele orgi de teatru încă funcționale în teatre americane. Între 2020 și 2023, David a fost și Director Artistic al Temple of Art and Music, un lanț de spații culturale.
Florian Mitrea: Descris de Martha Argerich ca fiind „un pianist extraordinar”, Florian Mitrea este dublu laureat la Competițiile Internaționale de Pian de la Glasgow, Hamamatsu și München (ARD) și distins și cu alte premii la Harbin în China, St. Priest în Franța și la concursul James Mottram – Manchester. Premiul la Festivalul de pian de la New York în 2018 i-a adus debutul la Carnegie Hall. A fost solist invitat al orchestrelor Royal Scottish National Orchestra, Philharmonia, Elbland Philharmonie, Collegium Musicum, Filarmonica Moldova, Orchestrele Naționale și de Cameră Radio și Filarmonica George Enescu. Florian a fost format la București de către profesoarele Flavia Moldovan și Gabriela Enășescu. Absolvent al Colegiului Național de Muzică ”George Enescu” din București, a câștigat o bursă de studiu la Royal Academy of Music din Londra, unde a absolvit cu cele mai înalte distincții la clasa profesoarei Diana Ketler, instituție unde este în prezent profesor. Ultima influență artistică majoră asupra sa au fost lecțiile cu pianistul Boris Petrushansky, ultimul elev al lui Heinrich Neuhaus, la Academia de pian de la Imola, Italia.
Dana Paraschiv: A debutat în teatrul independent din România și pe scene internaționale ca actriță în spectacolele Companiei Passe-Partout Dan Puric („Toți Cinci”, „Noi”, „Drumul Mătăsii”, „Fluturi și Oameni”) dar în timp, drumul a purtat-o către regie. În 2016, a avut loc la München premiera spectacolului „De ce fierbe copilul în mămăligă”, adaptare dupa Aglaja Veteranyi, un one-woman show regizat de Dana și jucat de actrița Edith Alibec. Spectacolul a călătorit de atunci în numeroase turnee în SUA, Elveția, Suedia, Germania și Marea Britanie. Cel mai recent proiect al regizoarei – TEA & MILK – a avut premiera în 2023 la Edinburgh Fringe Festival, primind recenzii de 4 stele de la The Scotsman și 5 stele de la Broadway World UK. În prezent spectacolele „De ce fierbe copilul în mămăligă” și „TEA & MILK” pot fi văzute la Teatrul Point din București.
Daria Tudor: Câștigătoare a premiului Best Young Artist of the Year la Festivalul Internațional de pian Art of the Piano Cincinnati 2019, pianista Daria a debutat la vârsta de 9 ani cu Orchestra de Cameră Radio. A dezvoltat o carieră cu adevărat internațională, remarcându-se în apariții în cadrul unor festivaluri precum Kissinger Sommer - Bad Kissingen, Festivalul Internațional George Enescu - București, Encuentro de Musica din Santander și ca solistă a numeroase orchestre simfonice din Belgia, Italia și România. O muziciană de cameră activă, Daria Tudor a cântat cu artiști precum Mihaela Martin, Patricia Kopatschinskaja și Zakhar Bron, în săli de la Werner Hall din Statele Unite la Akishino Hall - Kyoto, Japonia. Absolventă a Universität der Künste Berlin la clasa Pascal Devoyon și Björn Lehmann, este recomandată de către pianista Elisabeth Leonskaja și a studiat cu Maria João Pires la Queen Elisabeth Music Chapel. În prezent este lector la Universitatea de Arte din Berlin și Barenboim Said Academy.
