Cinty Ionescu e unul dintre creatorii experimentului 2025: nouameapiesă?, pe un text de Peca Ștefan, un performance experimental hibrid, prezentat, începând din 17 aprilie, în teatre și spații culturale alternative din mai multe orașe din România. Artistă multimedia, cunoscută pentru creație video design, live video și realizare de documentare video, Cinty imaginează o structură vizuală pentru un performance atipic, un show care propune o manieră amuzată de a privi lumea contemporană şi stereotipurile sale.
2025: nouameapiesă? este doar o parte dintr-un întreg mai amplu, proiectul Narative și Intersecții performative, o cercetare itinerantă în cadrul căreia cei doi artiști urmează să experimenteze diverse alte forme de comunicare.
“Pentru mine, intersecțiile sunt exact locurile unde începe conversația reală. Lumea contemporană nu mai funcționează în compartimente etanșe, nici în artă, nici în societate”, spune Cinty Ionescu.
Cinty a lucrat la peste 40 de spectacole de teatru și dans, și a susținut sute de reprezentații live, inclusiv colaborări cu muzicieni. Este co-fondatoare a Asociației Narative, alături de actorul de teatru și film Laurențiu Bănescu și de dramaturgul și scenaristul Peca Ștefan.
Despre artă, intersecții în afara zonelor tradiționale, nevoia de conversații sincere, povestește Cinty mai multe în rândurile de mai jos:
O oglindă sinceră, deformată
Peca scoate din mânecă mereu câte o poveste surprinzătoare. În ultimii 15 ani ne-am întâlnit, lucrativ, în multe lumi imprevizibile imaginate de el. Ce mă impresionează mereu este faptul că propunerile lui rămân proaspete, vii, neliniștitoare în sensul bun. "nouameapiesă?" dă voce unor întrebări, frici, speranțe și stări pe care le simt aproape.
Cum mă raportez la această lume? Ca la o oglindă: distorsionată uneori, dar foarte sinceră. Ea reflectă, în multe feluri, lumea în care trăim: confuză, neașteptată, dar și plină de potențial. Cred că textul său dă voce multor oameni, de fapt, are această forță de a fi profund personal, dar în același timp universal. Mă simt înțeleasă, reprezentată, dar mă simt și chestionată. Mă bucur să îl însoțesc pe Ștefan pe acest drum pentru că propunerea textului m-a impresionat de la prima citire, într-o formă incipientă de la care au trecut câțiva ani. Și continuă să o facă și în 2025.
Credit Foto: David Grohe
Colaborarea. Intersecția
Colaborarea mea cu Peca nu se oprește la scenă. E un parteneriat profund, care a prins contur și în afara celor 11 spectacole și proiecte la care am lucrat împreună, prin fondarea Asociației Narative împreună cu el și cu cel de-al treilea membru fondator, Laurențiu Bănescu, actor de teatru și de film. Narative s-a născut din dorința de a crea un spațiu de lucru liber și curajos, dar asumat și corect, pentru a putea deveni o platformă de expresie și experiment, de susținere pentru artiști și proiecte care îmbină limbaje creative variate. Ne preocupă zona de intersecție a artelor cu domenii conexe – educație, cercetare, implicare socială – și credem cu tărie în forța dialogului artistic în relație directă cu comunitățile în care activăm.
Pentru mine, intersecțiile sunt exact locurile unde începe conversația reală. Profesional, m-am aflat adesea la intersecția dintre domenii: între studii de științe politice, VJ-ing în cluburi, lucrul în teatru, cu tehnologii digitale diverse și procese de documentare. Adeseori m-am simțit la răspântie din pricina asta, dar am încercat mereu să găsesc puntea, unitatea în diversitate. Lumea contemporană nu mai funcționează în compartimente etanșe, nici în artă, nici în societate. Trăim într-o rețea densă de influențe și tensiuni, iar ceea ce numim intersecționalism sau multidisciplinaritate reflectă tocmai nevoia de a înțelege și de reprezenta complexitatea identităților, a formelor de expresie și a contextelor socio-politice.
Credit Foto: David Grohe
Asociația Narative funcționează ghidată de câteva principii esențiale pentru mine: curiozitatea de explorare, prioritizarea procesului creativ, suscitarea spiritului critic în contextul libertății de expresie, promovarea dialogului între perspective și narațiuni diferite, și coagularea de comunități creative. În proiectele noastre, aceste intersecții se traduc prin: colaborări între artiști din medii și cu formări diverse, teme care aduc în prim-plan voci marginale sau puncte de vedere neconvenționale, formate care combină textul, video-ul, sunetul, spațiul public, cercetarea și intervenția socială.
Demersul nostru artistic e, poate, mai puțin despre a da răspunsuri clare și mai mult despre a crea spații în care întrebările să poată fi formulate onest și în care experimentul, vulnerabilitatea și libertatea artistică să fie valorizate. Iar asta vine tocmai din intersecții: din fricțiuni, întâlniri și tensiuni fertile între profesioniști cât mai diverși.
Credit Foto: David Grohe
Mai mult decât un spectacol
La intersecție se află și acest proiect care include un spectacol pe care noi îl numim (anti)performativ, susținut de elemente media care nu sunt doar decor sau fundal, ci parte activă din discursul scenic. Dar „Narative și intersecții performative”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, este mai mult decât o simplă prezentare de spectacol. E un demers amplu, care folosește turneul 2025: Nouameapiesă? ca pretext și punct de plecare pentru un amplu proces de documentare a spațiilor din țară unde performăm, dar și a oamenilor care fac teatru “la firul ierbii”, adică în orașele lor, pe scenele locale, ținând vie cultura în comunități poate mai puțin vizibile la nivel național.
Textul scris de Peca devine o declanșare a unor conversații: cu publicul (direct în cadrul spectacolului, pentru a construi împreună spectacolul), cu studenții de la patru dintre cele mai relevante universități de teatru din țară printr-o serie de ateliere de storytelling participativ, dar și cu publicuri noi, prin extensii media în online și televiziune. Ne interesează să lărgim cercul dialogului, să ducem discuția despre vise, crize, limite și posibilități în afara sălilor de teatru, spre medii unde întâlnim alte tipuri de public: poate mai divers, poate mai puțin obișnuit cu formele contemporane de spectacol, dar cu aceeași nevoie de reflecție și mai ales cu o puternică nevoie de apartenență.
În fond, acest proiect este despre întâlnire: între formă și conținut, între performer și comunitate, între medii artistice și medii de viață. Și da, exact aici, la această intersecție, se întâmplă ceva viu, real, necesar.
Ce înseamnă (anti)performativ
Termenul (anti)performativ aici este un joc de cuvinte, dar și o ironie asumată care implică o relație critică sau de opoziție față de ideea de performativitate. În contextul spectacolului nostru, 2025: Nouameapiesă?, termenul reprezintă o formă de a pune la îndoială sau de a contesta gesturile, acțiunile sau discursurile care „joacă un rol” fără substanță reală. Spectacolul pune sub semnul întrebării convențiile scenei și așteptările legate de ce “ar trebui” să facă un spectacol sau un performer.
Ne interesează formele de expresie care urmăresc să declanșeze conversație, dialog, într-un cadru intim, care poate părea fragil sau incomplet. Astfel, termenul (anti)performativ devine și propunere artistică a unor forme de expresie care evită spectaculosul sau teatralitatea convențională pentru a apropia spectacolul de realitatea noastră cotidiană, cu căutări și vulnerabilități. Suntem, deci, într-o nealiniere asumată a normelor și așteptărilor legate de performativitate în căutarea zonelor unde apare ceva profund uman, cu forme de expresie sincere și vii.
În așteptarea turneului prin țară
Mă îndrept spre aceste locuri cu curiozitate, și cred că voi putea răspunde cu adevărat la această întrebare abia la finalul celor două luni de turneu. Chiar dacă sunt spații în care am lucrat înainte sau oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul parcursului meu profesional, nu pot spune că înțeleg cu adevărat harta teatrală actuală a României. Tocmai de aceea am propus această documentare sub forma unui serial care ne urmărește parcursul prin țară – ca o formă de explorare și în același timp de vizibilizare. Vreau să înțeleg ce se întâmplă în aceste locuri: cum se face teatru cu resurse puține, cum se construiesc comunități culturale în afara centrelor mari, ce vise au oamenii din teatrele independente sau din instituțiile locale care funcționează adesea din inerție, dar țin aprinsă o formă de rezistență culturală.
Ultimii ani i-am petrecut pe drumuri, documentând realități diverse – de la comunități izolate la orașe în transformare – și ce am înțeles e că îl cunoaștem și îl înțelegem mult prea puțin pe celălalt. România profundă, în forma ei autentică, ne scapă adesea printre degete. O vedem poate în treacăt – în satele prin care trecem, în orașele mici unde poposim o seară, în instituțiile care încă funcționează din loialitate față de cultură. Dar nu o ascultăm cu adevărat.
Această documentare e, pentru mine, o încercare de a asculta, de a înțelege și de a aduce la suprafață nu doar povești, ci un peisaj viu al culturii locale, cu toate contradicțiile, vulnerabilitățile și frumusețea lui discretă.
narative.ro este sediul nostru online unde vom publica săptămânal serialul online Narative în KM 2025 care poate fi urmărit și la TVR Cultural. Suntem de găsit și pe conturile de social media ale Asociației Narative: IG/FB @asociatianarative.
Împreună cu partenerii noștri de la TVR Cultural vom dezvolta o serie inspirată de documentarea pe care Peca și cu mine o vom face în următoarele două luni.
Ce ai vrea să știe oamenii despre acest spectacol
Dacă ar fi să recomand acest proiect unui public, aș spune că este pentru cei care își doresc să vadă altfel teatrul: nu doar ca spectacol pe o scenă, ci ca un proces viu, în continuă negociere cu realitatea.
Este pentru cei care caută povești autentice, care vor să înțeleagă ce înseamnă să faci teatru în România de azi, dincolo de marile orașe, dincolo de resursele ideale, dincolo de aplauze. Este pentru studenți și tineri artiști, dar și pentru spectatori curioși, pentru cei care cred că arta trebuie să provoace, să chestioneze și să creeze dialog.
Dacă ești interesat de teatru, media, documentare, societate, comunități sau pur și simplu de oameni și de poveștile lor, acest proiect îți va spune ceva. Sau, mai bine spus, îți va pune întrebări. Și poate că asta e cel mai important.
Program turneu
17.04 - Câmpulung Muscel (Convivial)
23.04 - București (Centrul de Teatru Educațional Replika)
09.05 - Târgu Mureș (3g HUB)
13.05 - Cluj (Reactor de Creație și Experiment)
21.05 - Satu Mare (Teatrul de Nord)
23.05 - Timișoara (AUĂLEU Teatru)
30.05 - Sfântu Gheorghe (TAM)
3.06 - Piatra Neamț (Teatrul Tineretului)
5.06 - Sibiu (Teatrul Gong)
9.06 - București (Teatrul Masca)
