Pentru fotograful Diego Ibarra Sánchez, stabilit în Liban, căutarea poveștilor e ceva foarte similar cu a te îndrăgosti. Intensitatea, incertitudinea și graba emoțională de a înțelege un alt om și nevoia de a împărtăși asta cu lumea. El spune că trăim acum într-o eră post-fotografie, în care imaginile nu mai sunt obiecte rare sau sacre, ci un flux nesfârșit.
Ibarra Sánchez a documentat conflicte globale majore, inclusiv războaiele din Siria, Ucraina, Irak și Liban sau genocidul yazidiților. Din 2012, este colaborator constant al publicației The New York Times. Lucrează cu organizații importante precum UNICEF și UNHCR, este Canon Spain PRO MASTER și lector de visual storytelling. Printre premiile sale se numără Pulitzer Prize (2023), POY Asia (2024), NPPA (2025), Getty Images și este, de asemenea, câștigător al competiției World Press Photo 2026, cu proiectul Hijacked Education.
"Spune adevărul. Nu manipula. Nu face promisiuni pe care nu le poți respecta. Nu îți alinia munca cu puterea. Ar trebui să fim mesageri ai durerii, dar și ai speranței — purtându-le pe amândouă cu aceeași onestitate, fără distorsionare, fără altă agendă decât aceea de a fi martori. Aceasta este responsabilitatea imaginii", spune Diego.
