Pentru Octavia Chiru, procesul de creație este o formă continuă de observare, explorare și traducere a lumii în obiecte care spun povești. Universul ei creativ nu se construiește în jurul tendințelor sau al unor definiții rigide, ci pornește dintr-o curiozitate cultivată încă din copilărie și din nevoia constantă de a observa, de a experimenta și de a transforma emoțiile în obiecte care pot fi purtate, trăite și reinterpretate.
Octavia creează bijuterie, piese vestimentare, accesorii ceramice și încălțăminte.
„Sunt deschisă la toate formele de exprimare artistică și le privesc ca pe o provocare, dar și ca pe o bucurie. Mă entuziasmează procesul în sine, ideea de a descoperi ceva nou și de a-l transforma în ceva personal”
Vorbim cu Octavia Chiru despre creație și despre sustenabilitatea brandului său.
Din biografie
Am început încă din copilărie să îmi construiesc, aproape instinctiv, un drum către un univers creativ. A venit de la sine – nu a fost ceva planificat sau forțat, ci o nevoie firească de a observa, de a înțelege și de a materializa.
Observația a avut un rol esențial, acea fascinație de a descoperi lumea din perspectiva unui copil - îmi place și astăzi să privesc realitatea cu aceiași ochi sinceri și curioși.
A urmat curiozitatea, care m-a ținut mereu în alertă și mi-a deschis numeroase portițe.
Treptat, această căutare s-a transformat într-o atracție puternică pentru frumos, dar nu neapărat în sensul convențional al cuvântului. M-au atras întotdeauna lucrurile neobișnuite, „ciudate”, interesante și diferite – acele detalii care provoacă emoție, te intrigă și rămân în memorie.
Studiile și experiențele acumulate de-a lungul timpului mi-au oferit instrumentele necesare pentru a transforma această sensibilitate într-un limbaj vizual propriu. Parcursul meu educațional a fost strâns legat de zona artistică încă de la început: de la grădiniță și clasele primare cu profil artistic, la explorarea muzicii în cadrul Colegiului Național de Arte „Dinu Lipatti”, unde am studiat canto și chitară clasică. În cele din urmă, m-am reîntors la ceea ce îmi provoca acel zumzet constant în suflet și am ales să urmez studii universitare în design vestimentar la Universitatea Națională de Arte din București.
Cum a apărut dorința de a crea ceva cu mâinile
Cu siguranță, am multe momente și proiecte de la începuturi pe care le țin minte foarte clar. Dorința a apărut devreme, încă din copilărie, din momentul în care transformam orice suprafață într-un spațiu de exprimare. De la pereții „personalizați” ai casei, la emisiunea de pe Discovery Channel „How It’s Made?” și până la revistele DIY (ahh, revista mea Barbie – „Barbie ne învață să facem lucruri minunate!”), de când îmi pot aduce aminte am fost atrasă de procesul în sine, m-a fascinat și o face și astăzi.
Mai târziu, când a apărut YouTube, petreceam ore în șir urmărind tot felul de proiecte “Do It Yourself”. Cred că în acea perioadă s-a conturat și mai mult nevoia de a înțelege procesul din spate și de a-l urma eu însămi.
Am simțit mereu impulsul de a interveni, de a modifica și de a da o formă proprie lucrurilor, iar în timp s-a transformat din joacă într-o acțiune conștientă și naturală. Am învățat să fructific acest impuls creativ și să îl controlez fără să mă consume, să îi ofer o direcție clară, matură, care îmi aduce plăcere și funcționează pentru mine ca un combustibil de viață.
Creația la granița dintre artă, design și obiect purtabil
Îmi place libertatea, fie ea în exprimare sau în împrejurimi.
Cred că un artist are nevoie de spațiu să exploreze fără să fie limitat de etichete sau de definiții rigide. În mod natural, ajungi să încerci direcții diferite din toate artele predefinite, să înveți de la fiecare „muză” și să trăiești pur și simplu cu această energie creatoare.
Astfel, mă regăsesc ca artist în mai multe arii creative, inclusiv în cea de designer de bijuterie care iubește să își poarte creațiile/arta și să le împărtășească cu cei din jur.
Inspirația din natură, texturi organice și forme imperfecte
Natura îmi oferă acele emoții pure, reale, foarte bine înrădăcinate în suflet, care se traduc prin bucuria vieții. Un sentiment pe care nu îl pot explica. De aceea, împrumut mici fragmente din natură pentru a reda subtil acea stare de fericire în creațiile mele. Nu este un proces gândit ca un model fix, ci mai degrabă o stare, o reacție instinctivă la felul în care simt energia din momentul respectiv și cum se poate transforma ea în obiect.
Procesul de creație
La început, conturez o idee care nu îmi dă pace — fie apare din senin, pornind de la un parfum, o lumină sau un cuvânt, fie se construiește în jurul unei teme care mă preocupă la momentul respectiv, legată de viață, societate sau lucruri care mă intrigă.
Apoi urmează schițele, ca să nu pierd imaginea din minte. De multe ori sunt schițe fugitive, doar cât să prind o formă sau o direcție din care pornesc mai departe.
Procesul este, de obicei, destul de experimental. Nu urmez întotdeauna o schiță strictă, pentru că forma, culoarea și dimensiunea apar și se clarifică în timpul execuției. Îl văd ca pe un proces instinctiv.
Partea mai dificilă este momentul în care trebuie să îmi ordonez gândurile și să aleg o direcție clară, mai ales atunci când apar prea multe idei în același timp. Asta poate duce uneori la blocaje, așa că funcționez cel mai bine atunci când am ordine în spațiu și în gânduri — de aceea, înainte de o nouă colecție, îmi place să fac curățenie și să îmi reorganizez atelierul.
Cea mai mare satisfacție apare în momentul în care piesa ajunge la persoana potrivită și devine parte din povestea ei. Este un sentiment unic de bucurie interioară.
Sustenabilitatea în brandul tău
Viitor. Asta simt când susțin și aleg să creez sustenabil - un viitor.
Trăim într-o realitate în care, de multe ori, există impresia că totul se învârte în jurul nostru și că resursele sunt nelimitate. Nu conștientizăm întotdeauna impactul pe care îl au alegerile noastre și faptul că ele au consecințe reale în timp. Natura nu este infinită în resursele și darurile ei, deși uneori o tratăm superficial, extragem doar „roadele” fără să mai înțelegem nevoia de a oferi ceva înapoi.
Elemente din universul tău de creație
În universul meu, unde ușa este deschisă pentru toată lumea, veți întâlni mereu trei elemente constante. În primul rând, povestea, fiecare colecție are propria ei narațiune, un fir care leagă piesele între ele și le dă sens dincolo de formă. Apoi, un ton jucăuș, cu un ușor umor, prin care lucrurile nu sunt luate prea în serios, iar creația rămâne liberă și vie. Și nu în ultimul rând, un filtru constant al copilăriei — o privire în care totul pare posibil, iar fiecare poveste lasă loc unui final fericit, chiar dacă drumul până acolo se schimbă de fiecare dată.
Cum se naște o colecție
Pentru mine, o piesă se naște dintr-un impuls pe care nu îl pot ignora — o idee care apare și cere să fie transformată în obiect. E ceva foarte instinctiv, direct, aproape ca o descărcare de energie în formă.
O colecție, în schimb, înseamnă un pas în spate. E momentul în care, din toate aceste impulsuri, începe să se contureze un fir comun, un gând mai mare în jurul căruia se așază totul. Nu mai e doar reacție, e și decizie, și direcție, și timp. Este intenția de a transmite mai mult și mai profund.
Dacă piesa e scânteia, colecția e focul care o susține și o transformă într-o poveste întreagă, în care fiecare obiect devine o voce din același limbaj.
Oamenii care aleg să poarte creațiile tale
Sunt persoane care se cunosc foarte bine, puternice, cu o înclinație clară spre unicitate. Caută obiecte care să le reflecte personalitatea și să spună ceva despre ele, nu doar să completeze un look. De obicei sunt atrase de piese cu identitate, cu poveste și cu o anumită energie aparte, care ies din zona de obiect decorativ și devin o extensie a celui care le poartă.
Mai departe, ce te interesează să explorezi prin creație
Mereu am avut dorința asta de mișcare și de explorare a unor noi teritorii și posibilități. Pe de o parte, îmi doresc să experimentez cât mai mult pentru a îmbunătăți și rafina ceea ce realizez deja — un proces continuu de perfecționare. În același timp, vreau să explorez materiale noi și să le integrez în universul meu creativ.
Sunt deschisă la toate formele de exprimare artistică și le privesc ca pe o provocare, dar și ca pe o bucurie. Mă entuziasmează procesul în sine, ideea de a descoperi ceva nou și de a-l transforma în ceva personal.
Cu siguranță, urmează și colaborări, ele mă scot din zona de confort și mă obligă să văd lucrurile din perspective diferite, ceea ce consider foarte valoros în evoluția mea.
Echilibrul între libertatea artistică și un business creativ care trebuie să fie sustenabil economic
Îmi păstrez întotdeauna nucleul creativ, acel lucru care mă menține conectată la proces și la mine ca artist. În același timp, tratez fiecare colecție ca pe un ecosistem în care pot coexista atât piese cu accesibilitate comercială, cât și lucrări cu o latură mai artistică, experimentală.
Pentru mine, sustenabilitatea unui brand creativ vine din echilibrul dintre aceste două direcții. Partea comercială îmi cere coerență și funcționalitate, iar partea artistică îmi oferă spațiu pentru explorare și libertate. Nu le văd ca fiind în opoziție, ci ca două componente care se alimentează reciproc și fac posibilă evoluția pe termen lung.
Ce ai învățat despre valoare și preț din momentul în care ai început să vinzi obiecte create de tine
Pentru artă este dificil să îi atribui un preț. De multe ori, artiștii tind să nu își acorde suficientă valoare pentru munca depusă, pentru idee, timp și experiență, reducând prețul la costul materialelor și un adaos minim peste.
Am învățat să îmi asum valoarea ca artist și să nu o diminuez în raport cu publicul sau cu mine însămi.
Obiectul își va găsi clientul potrivit, în mod natural. Important este contextul în care îl prezinți și felul în care este percepută valoarea lui în acel spațiu. De multe ori, locul potrivit poate transforma complet percepția asupra unui obiect, iar valoarea lui reală se dezvăluie abia în momentul în care ajunge în contextul potrivit.
Un sfat pentru un creator aflat la început de drum
Fii tu însuți, asta este cel mai important lucru și, în același timp, cel mai greu de păstrat. Nimeni nu îți poate lua autenticitatea, dar este ușor să o pierzi dacă începi să te raportezi prea mult la trenduri sau la ceea ce „funcționează” pe moment.
În loc să urmărești direcții trecătoare, încearcă să construiești ceva care rămâne relevant prin tine, nu prin context. Ceva care să îți semene și peste ani, nu doar în momentul prezent.
Protejează-ți sclipirea de la început — acea energie care te-a făcut să creezi prima dată. În timp, apar presiuni, deadline-uri și influențe din toate direcțiile, iar entuziasmul se poate dilua ușor. De aceea, este important să înveți să spui „nu”, să îți protejezi direcția și să îți prioritizezi energia acolo unde simți că are sens pentru tine.
