Pentru ca stiam deja ce voiam sa scriu, cand am fost solicitat sa scriu acest editorial despre Golden Drum, festivalul de publicitate de la Portoroz, mi-am dorit un singur lucru: ca McCann Erickson Romania sa nu castige titlul de Agentie a Anului. Si asta pentru ca aveam de gand sa critic dur organizarea festivalului si nu as vrea ca cineva sa creada ca aceasta critica s-ar datora rivalitatii dintre Leo Burnett si McCann de pe piata romaneasca. Ce se intampla acum la Portoroz nu este cu nimic influentat de ce se petrece pe piata romaneasca, ci mai degraba invers: mercantilismul si lipsa de scrupule a managementului Golden Drum determina in mare masura cum arata in acest moment calupul publicitar din Romania.
Sa ma explic: pana acum vreo doi ani, orice lucrare inscrisa la Portoroz trebuia insotita de o dovada a aparitiei in media si de semnatura clientului care comandase, aprobase si difuzase Campania. Iata ca organizatorii festivalului au renuntat la aceste dovezi minime de buna-credinta, iar asta a incurajat o invazie de ghosturi (lucrari facute doar pentru festival) din partea tuturor tarilor participante, dar mai ales din partea agentiilor romanesti. Cum altfel s-ar explica cele 161 de inscrieri romanesti la sectiunea Print (in timp ce urmatoarele doua tari, Polonia si Turcia, inscriau cate 73, respectiv 72), venite din partea unei piete care traieste aproape exclusiv pentru si din televiziune? Patronii de ziare si reviste ar trebui sa se simta foarte bine, daca publicitatea romaneasca produce de 3 ori mai multe machete de presa decat spoturi TV. Iar acest avant al presei scrise este evident din moment ce Cristian Tudor Popescu a cumparat Pro TV, Tuca a preluat actiunile lui Voiculescu si Buscu de la Cotidianul este noul patron de la Realitatea, nu?
