După aproape 40 de activitate și peste 180 de compoziții, Dan Dediu, Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și membru al Juriului Secțiunii Compoziție în cadrul Concursului Internațional George Enescu, încă se simte un explorator curios într-o lume în care privește muzica ca pe un organism viu - cu forme, gesturi, motive și sonorități - iar procesul prin care ajunge la partitura finală a rămas la fel de ritmic precum destinația însăși:
”Muzica e calul meu. Iar eu mă văd la începutul unei compoziții ca Don Quijote, apoi ca un cowboy dintr-un nărăvaș rodeo metafizic, iar la final ca Napoleon”, spune el.
Printre surse de inspirație infinite, într-o lume în care, uneori, și zgomotul răzbate, Dan Dediu rămâne un om al muzicii contemporane, cu o perspectivă globală; alege să nu judece subiectiv stilurile și să nu împartă etichetele calității, lăsând timpul, vremurile și preferințele auditoriului să le aranjeze pe toate. Deși, uneori, procesul vine cu o satisfacție mai mare decât rezultatul, pentru Dan Dediu este important ca muzica pe care o compune să fie muzica pe care îi place s-o asculte.
Ce înseamnă avangarda în muzică, cum naivitatea și anacronismul sunt calități necesare unui compozitor relevant indiferent de vremuri și de ce inteligența artificială, deși acceptată ca un instrument util, nu va putea niciodată compune, doar genera compilații, explică Dan Dediu în cele ce urmează:
