Cu privire la reacțiile generate de intervenția artistică asupra statuii „Domnul Goe" din Gara de Sud, Ploiești.
Timp de cinci ediții, Artown NOW a făcut pentru Ploiești un lucru simplu și ușor de verificat: a lăsat ceva în urmă. Fațade cenușii, ziduri industriale și colțuri ignorate ale orașului au fost transformate, prin munca a sute de artiști din România și din străinătate, în repere vizuale care au adus culoare, energie și vizibilitate unui oraș care merită mai mult. Numai ediția din acest an reunește, între 18 septembrie și 4 octombrie, peste 100 de artiști, 25 de murale și sculpturi și zeci de alte lucrări, iar proiectul de la Fabrica UZUC transformă prin artă un sit industrial de peste 120 de ani, la o scară fără precedent în România.
“Aceasta este misiunea pe care ne-o asumăm de la prima ediție. Ne dorim recucerirea orașului prin artă, accesul liber al comunității la creație contemporană și transformarea Ploieștiului într-un loc mai viu, mai deschis și mai al oamenilor care îl locuiesc. Artown NOW nu a fost niciodată despre o agendă, ci despre oraș.”, declară Livia Florea, fondator Artown NOW.
Pentru acuratețea discuției publice
Lucrarea „Domnul Goe" de la Gara de Sud nu este un monument istoric moștenit, ci o creație a proiectului Artown NOW din anul 2023, sculptată de artistul Ciprian Tauciuc împreună cu Laura Șoneriu și amplasată în cadrul evenimentului. A fost gândită, de la bun început, ca o reinterpretare contemporană a personajului lui Ion Luca Caragiale și nu a fost o reproducere a imaginii sale clasice. În această lucrare, Goe nu a purtat niciodată un costum de marinar. Încă din 2023 acesta a apărut în haine reinterpretate, cu o pernuță pe cap, un semn al răsfățului personajului, pus acolo ca să nu-l doară capul de la greutatea peronului pe care îl susține, și cu brațele așezate astfel încât mâinile să formeze o inimă. Acea inimă transmite, de fapt, misiunea proiectului, și-anume să schimbăm, cu intenții bune, narativa unui oraș și pe cea a Domnului Goe însuși, într-una mai blândă și mai plină de afecțiune. Prin urmare, actuala intervenție cromatică nu acoperă și nu șterge o formă „originală" sau „tradițională" a personajului. Mai mult, repictarea statuii an de an este chiar conceptul acestei lucrări. Statuia a fost concepută ca un jurnal deschis al orașului, un reper care nu-și schimbă forma, ci în fiecare ediție un alt artist o reinterpretează în propriul limbaj vizual. Așa a fost în 2025, cu desenul vegetal al Loretei Isac și așa este în 2026 cu intervenția artistei Corina Monea – OCU. Sculptura „Domnul Goe" aparține Artown NOW și este găzduită de Gara de Sud, pe peronul stației, ca instalație de artă cu caracter permanent. Ne bucură faptul că o lucrare creată în cadrul proiectului a fost adoptată de oraș și a devenit, în timp, un reper al Ploieștiului. Artown NOW creează landmark-uri urbane, iar transformarea acestei sculpturi într-un punct de referință al orașului este chiar sensul acestei munci.
Despre lucrarea din acest an
Intervenția din acest an pornește, așa cum a explicat chiar autoarea, de la culoare ca limbaj vizual:
“Când am ales paleta, m-am gândit în primul rând la culoare ca limbaj vizual. Am vrut să folosesc întregul spectru cromatic și să construiesc o tranziție între nuanțe, un gradient care să aducă energie, ritm și dinamism lucrării. Este un limbaj pe care îl folosesc frecvent în practica mea artistică și îmi place felul în care o imagine se poate transforma atunci când nu este limitată la o singură familie de culori. Curcubeul este, înainte de toate, un fenomen natural și unul dintre cele mai recognoscibile motive vizuale pe care le avem. Are o istorie mult mai largă decât orice simbolizare contemporană a sa. În reprezentarea sa tradițională vorbim despre șapte culori, în timp ce steagul Pride, în forma sa cea mai cunoscută, folosește șase. Pentru mine, această diferență este relevantă tocmai pentru că arată cât de multe sensuri poate căpăta același limbaj vizual în contexte diferite.În cazul acestei lucrări, nu am pornit de la intenția de a reproduce un steag, ci de la interesul meu pentru spectrul cromatic și pentru felul în care culoarea poate transforma un obiect și relația lui cu spațiul în care se află. De altfel, nu este prima dată când folosesc această zonă cromatică. În 2023, tot la Ploiești, am realizat împreună cu artistul Dima Kashtalyan lucrarea „Rainbow Serpent”, amplasată lângă Catedrala din centrul orașului, unde spectrul curcubeului era, de asemenea, foarte prezent. Așadar, nu este o alegere făcută pentru această situație punctuală, ci face parte din vocabularul meu vizual. În același timp, felul în care lucrez cu culoarea este strâns legat și de valorile în care cred ca artistă. Pentru mine, diversitatea, incluziunea și libertatea de a fi diferit sunt lucruri firești și pozitive. Îmi place ca lucrările mele să poată crea spațiu pentru perspective diferite și pentru oameni diferiți.”, declară Corina Monea – OCU, artistă.
Ploieștiul este, prin numele său, orașul ploii, iar curcubeul apare după ploaie. Într-un peisaj dominat de beton, metal și suprafețe neutre, lucrarea își propune să fie un punct de lumină, un semn de speranță după un eveniment nefavorabil, completat de suprafețe cromate și reflectante care se schimbă în funcție de unghiul din care sunt privite. Amplasarea la gară respectă, de altfel, opera. Gara fiind locul din care începe călătoria lui Goe spre București.
O reinterpretare artistică nu este, prin definiție, o ideologizare. Artista a fost invitată să realizeze o intervenție contemporană asupra unui personaj pe care îl cunoaștem cu toții, prin propriul ei limbaj vizual, fără a-l șterge pe Caragiale și fără a-i modifica locul în cultura română. Există o diferență importantă între a distruge un simbol cultural și a-l supune unei lecturi contemporane. Caragiale nu dispare pentru că un artist îl privește altfel; dimpotrivă, faptul că îl putem reinterpreta și discuta arată că opera lui rămâne vie.
Despre dezbaterea din spațiul public
O lucrare de artă în spațiul public poate să placă sau să nu placă, poate fi considerată reușită sau nu, toate acestea sunt reacții legitime, iar Artown NOW le primește cu deschidere. Odată intrată în spațiul public, o lucrare capătă și o viață proprie. Fiecare privitor vine către aceasta cu propriile experiențe și asocieri, iar această pluralitate de lecturi nu este o problemă a artei, ci una dintre formele ei de viață. Regretăm că un gest artistic ajunge descris drept „mutilare" sau „pângărire" și că discuția s-a mutat de la lucrare către un conflict care nu are legătură cu intențiile anualei de artă urbană.
Credem că orașul are nevoie de discuții serioase despre educație vizuală, cultură și accesul oamenilor la artă. Credem că aceste discuții se poartă cel mai bine fără a transforma fiecare diferență într-o dispută. Artown NOW își continuă misiunea, cu respect pentru Ploiești, pentru publicul său și pentru libertatea artiștilor de a-l privi cu ochi noi.
