Criza care se resimte în prezent vine și din faptul că politica s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de promisiunea de bază de la care a pornit: binele comun, crede Daron Acemoglu, profesor la MIT, laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Într-un dialog cu Robinson Erhardt, analizează presiunea noilor tehnologii asupra democrației.
În societatea industrială a secolului trecut, o firmă nu se putea îmbogăți fără să angajeze oameni. Creșterea economică însemna automat salarii mai mari pentru muncitori, într-un echilibru păstrat de sindicate și instituții politice. În economia digitală, această legătură s-a rupt: corporațiile își pot crește veniturile concediind angajați, înlocuindu-i cu algoritmi sau mutând producția în alte țări.
"Acea cale a fost în mare măsură blocată în economia post-industrială creată de tehnologiile digitale și globalizare, deoarece acum companiile se pot extinde în timp ce concediază lucrători prin automatizare sau delocalizare", spune Daron Acemoglu.
Lumea tehnologiei a îmbrățișat ideea periculoasă că înlocuirea completă a omului este inevitabilă. Obsesia pentru crearea unei inteligențe artificiale generale (AGI) care să copieze și să întreacă orice abilitate umană ascunde, de fapt, o miză comercială clasică: reducerea cheltuielilor cu salariile. Nicio tehnologie nu vine cu un destin predeterminat. În loc să proiectăm sisteme care doar înlocuiesc oameni, am putea crea instrumente care să le crească productivitatea și autonomia. Faptul că n-o facem este o alegere politică și de afaceri, nu o lege a fizicii.
