Resurse mai putin umane

Cred ca de departe cel mai incomod taburet din publicitate e ocupat de directorul de resurse umane. Noi n-avem in agentie un astfel de post. Avem insa acest scaunel pliant multifunctional pe care il montam la nevoie si ne asezam cu randu, noi, sefii de departamente, atunci cand realizam ca mai avem nevoie de un om. E o pozitie destul de incomoda care iti cere resurse fizice si psihice deopotriva. De obicei, genul de resurse pe care nu ti le permiti, cum ar fi rabdarea, empatia sau statul dupa 5.

Stii pe cine sa cauti, in principiu stii si cam pe unde sa-l cauti, asa ca pregatesti o nada cum te pricepi mai bine si o arunci in locul unde creierele par mai mari. Asta e partea usoara sa zicem, cea care depinde de noi. Urmeaza cea care depinde de piata, de anotimp, de momentul zilei, de trend-ul industriei, si, nu in ultimul rand, de bulan, pile, kharma si alti factori pe care ii imbunatatim prin penitente si rugaciuni.

Daca ar fi sa iau cazul meu, de cate ori caut un om la "creatie", trebuie sa imbrac un halat alb. Pentru ca urmeaza un circ. Sa-mi bat capul, incercand sa separ nebunii cu acte de cei care sunt intr-adevar temerari, necalificatii de cei de necalificat etc etc. Din vraful de CV-uri, 70% se dovedeste a fi spam interuman. Texte, aplicatii, scrisori de intentie care nu au legatura nici cu jobul, nici cu logica si, in general, nu prea au legatura cu nimic, poate doar cu un fel de recensamant sezonier al celor ce au invatat sa foloseasca casuta de email in dezavantajul lor.

La interviu lucrurile se agraveaza galopant. Am vazut "general manageri" de boutique care-si taiau cartea de vizita la interviu si candidau pentru art directori, "designeri" alaturi de care m-am uitat pe zece cd-uri dupa portofoliu (printre filme, kit-uri de windows si alte ineptii), am vazut expati in vacanta care vroiau ("cat sa traiasca") 800 de euro plus aventura romaneasca ne-oferind absolut nimic la schimb, am fost injurat si porcait in mail-uri pentru ca n-am raspuns sau dumnezeu stie ce intrebare agasanta mi-am permis.

Mi-ar fi mult mai usor sa nominalizez ceea ce n-am vazut si, de fapt, cu vremea, am ajuns sa-mi doresc. Oameni normali. Da, iata o situatie poate rusinoasa pentru un departament de creatie. Am nevoie de oameni normali. Fie ei ingineri, legatori, asistente, balerine, circari, exploratori, pietari, geologi, specializarea a cedat locul bunului simt. In principiu as vrea oameni care cer un pahar de apa pentru ca le e sete, nu ca sa-si dreaga vocea pentru inca un tril.

Judecand la rece, stiu ca nu e o meteahna specifica industriei. Probabil si intreprinderea de dopuri si supape trece prin astfel de cazne incercand sa angajeze un portar. Dar pe de alta parte stiu ca, oricum as intoarce-o, meseria asta are ceva special. Nebuloasa care o inconjoara nu e glamuroasa degeaba si desi unii chelesc practicand-o, o fac ca sa tina becul aprins. Si ma astept cumva sa vad ceva special din partea celor care isi doresc sa se indeletniceasca cu un astfel de job.

Mai toti se plang de cate palme au luat dupa cap. Stiu ca-s multe si nemeritate. Pe vremea cand incercam si eu din toate pozitiile sa sparg gheata unui departament de creatie, un director general m-a lamurit razand la un interviu "Eheheee.... Au mai fost unii care vroiau copy, da s-au multumit si cu functia de sofer". Lucrurile nu cred ca mai stau chiar asa. Sper, de fapt, ca nimeni nu mai face din umilinta o proba eliminatorie pentru creativi. Pentru ca startul asta de la inaltimea mochetei n-a facut pe nimeni mai bun, mai archive sau mai priceput la scris. Pe de alta parte, am pretentia ca nimeni sa nu-mi bata la usa pentru un lucru si sa se multumeasca cu mai putin. Dar daca eu stiu ce caut, iar "ei" se presupune ca sunt hotarati, cum naiba facem de nu reusim sa ne intalnim?

Pentru ca si atunci cand in sfarsit inexplicabilul iti scoate omul in drum, viata iti pune alte piedici, care de care mai nefiresti. Cum ar fi omatul mare, cazut dintr-o data care ii inzapezeste pe cei ce vin la interviu. Cum a fost cazul Ancai care dupa ce m-a cucerit cu un eseu despre un semn de punctuatie, s-a troienit in ziua in care urma sa ne intalnim. Asa ca daca tot mi-ati dat spatiul asta, arunc si o intrebare, asa, ca de la insider la outsider. Anca, mai vii? Ca sa stiu...

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Sectiune


Comentarii

Simona Zeca
acum 11 ani
omu' cam are dreptate... la fel se intampla peste tot cand e vorba sa faci o angajare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca iti trimit 30 de insi CV-ul si nu se prezinta la interviu decat 2.
ookkklll ooollljjj
acum 11 ani
Cat de ilogic e totul printre voi! Nu am incercat niciodata sa ma angajez intr-o agentie de publicitate ca am vazut ce se cere: Experienta cu duiumul, t-spe mii de programe de cunoscut si la sfarsit un mesaj mai haios ca se se releve spiritu' de gashca pe care tre' sa il ai. Pai io care am inceput facultatea de trei ori (de doua ori pe aceeasi) si nu le-am terminat acum si nici nu cred ca o voi face, am locuit in 5 orase dintre care unu' din spania unde am fost unul dintre cei ce ingroasa randurile imigrantilor romani, am avut vre-o 25 de job-uri incepand cu cel de maturator, trecand prin baruri, fabrici, firme de distributie, radio, etc. (nu neaparat in ordinea asta) si culminand cu cel actual (monitorist reclame la gfk), crede-ti ca am vre-o sansa sa ma angajez la voi si sa concurez cu Anca, autoarea unui eseu despre un semn de punctuatie (care la ce dracu' foloseste... nu stiu).

Cam ce ar trebui ca va scriu in CV? Sau cate imi trebuie sa mai fac ca sa imi pun geniul sa va serveasca umil. Sa zicem ca poate publicitatea trebuie facuta cu oameni frumosi de oameni geniali pentru oameni. Sa zicem ca intzeleg 0,1 procente din sistemul de advertising. Recomandati-mi: Sa ma bag ?

fugulin mihai
acum 11 ani
Dragul meu ion, vanatoarea de gazele se termina cu genunchii julitzi. Nu mai vine. ana . Itzi raspund in scris pentru ca am mult timp si din orgoliu vadit:

1. Argument ontologic: imagineaza-tzi ca ne nasteam cu urechea in stomac si cu papile gustative in fund!

2. la rapitoare nu te duci cu mamaliga

3. la mine aici la tzara viata e ca un pepene. trebuie tzinuta cu doua maini. nu mai ai cu ce sa te scarpini

Acu serios ioane: un text ce se incheie cu trei puncte e ca retentia de samanta si te scuipa birjareste in lectura lui preda.

Ioane, mai scrii? Ca sa stiu...