[#GrowUp, versiunea reală] Mya și Sorin Țărmure spun povești tech copiilor de la Small Academy

Mya și Sorin sunt soț și soție. Nu știm exact de cât timp, nici nu contează, sigur destul cât să se califice pentru curiozitățile inocente și, totodată, nepotrivite din ciclul "Și, când vin copiii?". După nuntă, ce mai rămâne? După manualul de instrucțiuni pentru viață pe care l-am primit toți, nimic. Deși nu de posibilități ducem noi lipsă.

Asta ne aduce în sânul familiei Țărmure, care trăiește pe Bulevardul Dacia 30 și are vreo 200 de copii pe care-i crește și-i educă. În programare și robotică, de pildă. 

Small Academy a apărut dintr-o jumătate de programator cu experiență în online marketing și o jumătate de Account cu o dragoste rămasă neîmplinită - lucrul cu copii. Cuplul nostru a trecut prin doi ani de research și consultări, la finalul cărora a pierdut bătălia pentru ceea ce era ideea inițială (o aplicație educativă).

S-au regrupat; de la tehnologie pentru copii, au pivotat spre tehnologie printre copii. Printr-un proiect-pilot lansat cu o școală particulară a decolat o academie tech dedicată copiilor de la 5 la 14 ani, cu o programă muncită, gadget-uri de tot felul, exerciții aplicate și povești care le însoțesc.

Uite că "familia" poate lua mai multe forme; asta ar fi a doua observație legată de cum e să #GrowUp în lumea reală.

Dar în ce fel s-a totul întâmplat mai exact? Mya Țărmure povestește pe larg mai jos. 

 

Mya, de la grădiniță în agenție

Am predat pentru prima dată acum 7 ani. După experiența de a trăi în State, predatul a fost cea de-a doua experiență care mi-a schimbat viața și viziunea a ce-mi doream să fac.

Aveam doar 21 de ani, așa că ambițiile erau pe măsură: nu puteam să fiu o simplă educatoare, așa că am renunțat la idee, m-am orientat spre comunicare. Eram studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea din București, mi s-a părut pasul firesc.

Tata avea un vis când eram mică, mă vedea următoarea Esca. Cel puțin la nivel subconștient cred că mi s-a împământenit ideea asta (deși nu îmi doream în presă), îmi plăcea să scriu, să citesc, să creez prin povești, să fac lucrurile să se întâmple și să conectez oamenii.

Cam asta am făcut înainte de prima agenție unde am lucrat, într-un start-up din domeniul digital. Eram Project Manager. Așa că alegerea de a merge în departamentul de Client Service în cele 2 agenții în care am lucrat a fost cumva cursivă.

 

Sorin, pe programare și online marketing

Sorin are un background tehnic și de analiză business foarte solid. Lui îi place să spună că primii 16 ani din viață i-a dedicat pentru a învăța să fie programator și următorii 16 pentru a programa efectiv. Cele 2 domenii in care se învârte - IT și online marketing - au fost întotdeauna „mână în mână”.

Faptul că ești un bun programator căruia îi place să gândească și se implice în campanii de digital nu face decât să-ți lărgească orizonturile, ajungi să cunoști domeniul mult mai bine, poți avea opinii mai argumentate. E ca și cum ai lucra cu 2-3 oameni în același timp.

 

Doi ani de research și un app care n-a mai fost

Eu îmi doream să mă întorc la prima mea dragoste: să fiu un facilitator în educație și să lucrez cu copiii. Varianta (aparent) facilă a fost să ne gândim la o aplicație pentru copii. Astfel îmbinam tech-ul cu educația, două domenii de care și eu și Sorin suntem foarte pasionați.

Tech-ul era layer-ul “altfel”, cool, care transforma experiența de educare pe care copilul o trăia într-una relevantă, aplicată și practică. Așa că ne-am apucat de research, pentru a ne da seama ce trebuie să facem: de la a vedea ce este în programa școlară, până la discuții cu instituții școlare, workshop-uri cu părinți.

Nu ne doream să fim un “me too” pe piață (sunt atât de multe aplicații care se vor educative), ci să venim cu ceva util, care să schimbe educația și să satisfacă o nevoie reală. Pe parcurs, ne-am dat seama că aveam nevoie de o cercetare extinsă, care implica și un buget pe măsură. Pe care, bineînțeles, nu îl aveam. Aici a fost primul hop.

Toate discuțiile și întâlnirile ne-au adus la concluzia că o simplă aplicație nu va genera o experiență diferită de învățare, nu îi va aduce neapărat pe copii mai aproape de tehnologie într-un mod constructiv, educativ și, deci, nu va genera genul de impact pe care ni-l doream.

Plus că pentru mine avea un “handicap”: eu îmi doream să fiu în preajma copiilor, iar o aplicație nu m-ar fi ajutat prea tare să fac asta.

 

 

Următorul experiment: cursuri tech pentru copii

Așa am pivotat către ideea de cursuri de tehnologie pentru copii. Cu prima infuzie de capital ne-am luat câteva gadget-uri (imprimantă 3D, roboți, circuite) și am lansat un proiect-pilot cu o școală particulară.

Ei au fost deschiși, își doreau un opțional de tech în școală, copiii au fost foarte încântați pentru că experiența de învățare era diferită, relevantă și ancorată în viața reală, iar părinții...

Părinții au fost de mai multe tipuri: cei care nu înțelegeau ce făceam, dar știau că este de viitor (am avut o bunică ce și-a făcut cruce atunci când a văzut imprimanta 3D), părinți care erau sceptici privind folosirea tehnologiei și care își doreau ca cei mici să vadă și latura ei constructivă (nu doar să se joace toată ziua pe tabletă) și părinții IT-iști/ ingineri/ în tech cu care vorbeam aceeași limbă.

Așadar, la finalul lui ianuarie 2016 am avut primele 2 cursuri cu 14 copii de la această școală plus întâlniri cu părinții.

Experimentul a fost de succes. Am desfășurat cursul cu primele noastre grupe până în iunie, când se termina școala. În paralel, am început să comunicăm și către cei din afara școlii și, în perioada februarie-iunie, am avut 60 copii înscriși care veneau săptămânal la curs, apoi o școală de vară, unde am avut 90 de copii pe o perioadă de 5 săptămâni.

Din toamnă, de când am reînceput cursurile, lucrăm săptămânal cu 200 de copii.

 

Bazele Small Academy

Am început prin a pune la punct o programă pe care s-o pitch-uim părinților și școlilor. Acum când mă uit la ea îmi vine să râd pentru că era orientată foarte mult spre programare și activități mai degrabă pentru adulți, nu copii. But hey, aren’t we all learning?

După ce ne-am apucat de cursurile de la școală, am început să lucrăm serios la programă pornind de la niște piloni: ce ar trebui să învețe un copil de 5 ani? Dar unul de 9 ani? Cum putem face procesul de învățare mai interesant, mai amuzant? Care sunt gadget-urile pe care le putem folosi? Cum gândim activitățile și cum interconectăm disciplinele?

Apoi am setat obiective, am avut o listă scurtă de gadget-uri pe care le-am cumpărat în timp, gadget-uri care au fost corelate cu niște activități pe care le-am testat și documentat. Asta a fost programa.

 

Tehnologie, robotică, programare

Am ales ca primul curs să fie cel de tehnologie (un curs multidisciplinar) pornind de la insight-urile părinților și copiilor. Foarte mulți părinți nu știau ce să aleagă (programare, robotică?!). Copiii, deși unii dintre ei erau mai conectați la tehnologie decât părinții, nu știau ce presupune fiecare curs în parte.

Nici noi nu aveam toate informațiile necesare să decidem către ce curs să se îndrepte fiecare copil (dacă are afinități spre programare sau spre robotică), așa că am creat acest curs generalist de tehnologie, unde îi “bombardăm” pe copii cu tot soiul de tehnologii, din domenii diverse: robotică, programare, inventică și electronică, grafică 3D.

Majoritatea copiilor care vin la cursurile noastre nu au mai participat la un curs similar și atunci nu au un benchmark, nu pot spune că își doresc X sau Y. Așa că primul an este inițiatic, învățăm de la cum funcționează o imprimantă 3D, până la invenții cu circuite și tot soiul de materiale. Apoi copiii se specializează și aleg programare sau robotică. 

Despre programare nu cred că mai este nevoie să vin cu lămuriri care să fundamenteze nevoia unui astfel de curs. Citeam anul trecut că în România profesia de programator este în topul canalelor de recrutare. În fiecare an se creează în jur de 5.000-6.000 de posturi noi, însă de pe băncile școlilor ies doar 2.000-3.000 de noi absolvenți.

Legat de robotică, lucrurile încep să se automatizeze foarte mult. Copiii acestei generații vor avea colegi de birou roboți, în viitor vom avea un val de meserii de care nici nu am auzit și care acum par SF (am scris despre asta pe blogul nostru). Până în 2020, se preconizează că vor dispărea 5 milioane de job-uri datorită automatizării și 2 milioane de noi profesii vor apărea. Cum ne pregătim pentru asta?

Povești lumești din elemente tech

Am avut o activitate care le-a plăcut foarte mult copiilor, în contextul unei povești în care descopeream ce este Farul din Alexandria (deci istorie și cultură generală).

Am adăugat desenul (celor mici le place mult să deseneze și să fie creativi pentru că asta le permite să-și lase amprenta pe ceva), geometria, noțiuni despre cum creăm o construcție (care este un octagon la bază) și electronică (folosind circuite am luminat Farul din Alexandria și am creat bărcuțe cu motor pentru a naviga pe mare până la el).

O altă activitate de acest tip a fost descoperirea spațiului: am aflat despre galaxia Andromeda și planete îmbinând cunoștințe de cultură generală, lucru în echipă, lucru manual și electronică. E win-win pentru toată lumea: copiii sunt atenți, încântați și înțeleg ceea ce fac, iar noi oferim o experiență de învățare diferită, “pe bune”, ancorată în viața reală.

 

Gadget-urile

Una dintre implicațiile unui astfel de business e că trebuie să fii mereu “up-to-date” cu tot ce se întâmplă în piață în domeniul tech. Asta presupune investiții, timp de research și oameni pregătiți și pasionați (și de tech, dar mai ales de educație). Altfel, experiența devine similară cu cea de la orele de info din școli, unde se programează pe hârtie.

Cu research-ul acoperim partea electronică (ce componente au mai apărut), roboței, platforme de învățare, limbaje de programare, ce imprimante 3D au mai apărut și cum ne pot ajuta în activitatea noastră (am aflat recent că există filament cu inserție de lemn, metal sau ceramică cu care poți printa 3D).

Aici există multe surse: direct de la furnizorii noștri pe care îi știm (mai mulți din piața globală, foarte puțini de la noi): littleBits, Kano, Circuite Scribe, Makeblock (un furnizor din China care face de la componente electronice până la imprimante 3D, drone și roboți), Optimus Digital.

Dacă ești conectat la câteva bloguri, publicații, canale de YouTube de pe-afară și urmărești ce fac cei de la Intel, Microsoft, Google, NASA pe zona de educație, ai o grămadă de resurse și inspirație la dispoziție.

 

Comunicarea

Ne desfășurăm în mare parte online. Avem o revistă, cu rolul de a genera awareness despre educația non-formală, metodologii și abordări noi în lucrul cu copiii, despre avantajele (și dezavantajele) tehnologiei cum putem crea folosind-o. Revista Small Academy ne aduce pe toți la aceeași masă, ca într-o comunitate, adresând elefantul din cameră și încercând să-l înțelegem: care-i povestea cu roboții, tehnologia, programare?

Sunt multe subiecte de interes pe care le putem adresa: de la noi gadget-uri care mai apar și pe care le testăm (de exemplu, zilele astea trebuie să ne vină un braț robotic), până la povestirea activităților pe care le facem cu copiii la curs sau întrebări care ne vin de la părinți la care să răspundem.

Apoi, foarte mulți părinți și copiii care sunt fie la curs, fie au fost la școala de vară, au început să ne recomande. Am început să participăm la tot soiul de evenimente, începem să devenim o voce în domeniul educației și asta ne generează vizibilitate.

Am avut câteva sesiuni de workshop-uri la început pentru a crea awareness în jurul conceptului, beneficiile educative ale tehnologiei și tool-urile pe care le punem la dispoziție. Ne dorim să avem si câteva sesiuni 2 în 1, (părintele participă împreună cu copiii la cursuri); este timp valoros pe care îl petrec împreună, iar părintele înțelege mult mai bine ceea ce facem. Toată lumea are de câștigat.

Vom mai avea niște workshop-uri luna asta, ca parteneri Bucharest Technology Week, în care ne întâlnim cu părinți și copii să povestim despre tehnologie și ce facem la Small Academy.

 

Un proiect al copiilor: Small Bot

Povestea cu chatboții a devenit “front page news” în 2016, atunci când cei de la Facebook au dat acces developerilor la API-ul de Messenger, prin care oricine putea să creeze și programeze un chatbot. Așa că Sorin s-a apucat de Small Bot. A pornit de la o nevoie reală: am integrat in chatbot unele dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primeam la telefon sau pe email de la părinți. Asta ne-a scutit de task-uri de rutină, puteam vedea în timp real toate discuțiile și un om putea interveni în orice moment al conversației pentru a prelua discuția.

Timp de o lună am făcut un experiment și am creat împreună cu 40 de copii un astfel de bot, pornind de la idei și până la programarea efectivă. Primul lucru pe lista celor mici a fost să-i ajute cu temele, așa că chatbot-ul nostru știe să rezolve și să explice ecuații, știe să povestească despre forme geometrice sau elemente chimice. Al doilea a fost să trimită poze drăguțe cu căței și pisici atunci când cei mici sunt triști.

Pe măsură ce copiii au devenit mai familiarizați cu această tehnologie, au început să apară și ideile inovatoare: să controlezi dispozitivele conectate la Internet direct din chat, de exemplu. 

Cei mici au învățat să programeze în echipă, folosind SCRUM, un subset al metodologiei AGILE, standardul actual în ceea ce privește programarea colaborativă și adaptivă. Ne-am folosit de Trello pentru a documenta toate funcționalitățile pe care cei mici și le-au dorit, dar și pentru a actualiza starea proiectului: care sunt cele mai dorite funcționalități, la ce lucram, ce trebuia testat sau ce a fost programat cu succes.

Small Bot ne ajută și la recrutare. Acum căutăm colegi care să se alăture echipei, iar bot-ul conduce procesu lde screening online, înainte de interviul propriu-zis și este programat să țină un interviu cap-coadă.

Am pregătit un landing page prin care povestim despre job-uri și îi invităm pe oameni să participe la interviul cu Small Bot. În momentul în care candidatul vrea să înceapă interviul, este direcționat pe Messenger. În chat-ul deschis, roboțelul începe interviul. Orice angajator poate să dezvolte această modalitate cât de mult consideră, astfel încât candidatul să se poată simți în largul său în timpul interviului.

 

Dificultăți 

Să găsim o echipă faină de oameni s-a dovedit a fi o provocare. Nu căutăm oameni foarte tehnici, îi putem învăța noi (eu sunt dovada vie că se poate), ci oameni care cred că pot schimba lumea, pot genera un impact în educația și viața copiilor, oameni dedicați și pasionați de educație, care iubesc copiii.

Echipa actuală are 9 oameni, dintre care 2 voluntari. Sunt 4 traineri care facilitează orele de curs, sunt implicați în alcătuirea, testarea și documentarea activităților din programă, eu și Sorin ne ocupăm de business growth, parteneriate cu instituții, relația cu părinții, Sorin e și programatorul echipei.

De o săptămână avem o colegă nouă, Crina, foarte conectată la mediul educațional. E un Communication Ninja. Tina, prietena mea cea mai bună din copilărie, este omul cu cifrele,Excel-ul, calculele și organizarea financiară. Oana și Iulia fac voluntariat pe social media, scriu în revista Small Academy și ajută când apar lucruri de făcut punctual.

 

Pe termen scurt și pe termen lung

Vom începe recrutarea unei echipe de voluntari (oameni “schimbă-lumea”) și am început înscrierile pentru a doua ediție a scolii de vara. Am cochetat cu ideea de a avea și alte tipuri de cursuri (grafică 3D, electronică), însă momentan vrem să perfecționăm ceea ce ni s-a demonstrat că funcționează și, în timp, să extindem paleta de cursuri. Fiecare curs presupune o etapă masivă de research pentru a gândi, planifica și documenta programa, deci este multă muncă în spate.

Pe termen lung, am început să lucrăm la dezvoltarea unui produs, un kit educațional pentru copii prin care ei să poată inventa, folosindu-se de tehnologie. Aici provocările sunt de ordin financiar. Dincolo de asta, impactul va fi la o scară mult mai mare și orice copil va putea să folosească tehnologia pentru a fi un inventator și a înțelege cum funcționează lumea înconjurătoare.

 

Auzi din toate părțile: fă facultate și angajează-te. Lasă prostiile, căsătorește-te, treci la copii. Mai e lumea așa simplă? Nu, regulile s-au schimbat. Ți-am spus povestea unei familii născute dintr-un business, într-o serie de articole realizate alături de Mercedes-Benz România, în cadrul campaniei #Grow Up

Printr-o suită de povești de viață autentice, campania explorează ce înseamnă, de fapt, succesul și maturizarea în viața reală. 


Dosare editoriale

Companii

Campanii

Subiecte

Sectiune



Related