Intai am jucat jocul, apoi am vazut filmul (vreau sa zic spotul)...
Eram la hipermarket, la raionul de lactate, cand se apropie de mine o primadona dintr-o opereta de Lehar: portul rustic era prea strident ca sa fie o taranca adevarata; iar varsta, depasind hotarat prima junete, ma facea sa exclud varianta ca ar fi o samplerita, desi ducea in maini traditionala tava cu paharute albe... Si apoi... da! Ma abordeaza cu un suras gales! Nu trece pe langa mine aeriana, zambindu-i de fapt celui din spatele meu, ca de obicei!... Pe de o parte, mi se confirma succesul pe care-l am la femeile mai coapte. Pe de alta parte, ma inselam: chiar era o samplerita.
Acea samplerita de 50+, cu fota, bundita si dantele apretate, mi-a insirat toata litania despre calitate si ingrediente, cu o naturalete si cu o credibilitate infinit superioare caznelilor similare ale fatucilor care se indeletnicesc de regula cu asa ceva. Doamnei aceleia chiar parea sa-i pese de satisfactia mea de consumator; sau macar de continutul acelor paharute! Recunosc: m-a convins; am cumparat iaurt Covalact de Tara si... recunosc din nou: mi-a placut.
Vazand mai tarziu si spotul, m-am dumirit: era Coana Chiva, noul brand character al laptagiilor covasneni. Ma rog, cea din magazin era poate mai putin comica decat cea de pe ecran, dar mai lamuritoare... Ceastalalta, Chiva cea „adevarata, intrucat o vedem la TV” - dimpotriva, pastreaza un minimalism al replicilor care permite actritei un abil joc al nuantelor: „prea dulce... prea moale... prea tare...” - tot atatea defecte ale iaurturilor „obisnuite”, din comert.
Comentarii
femeia raspunde scurt, hotarit, "neaos", din topor, baietilor in tipla de experti si la final se indulceste si raspunde cu intonatie si vorbe nepotrivite cu ce s-a rulat pina atunci: "prea ca la tara!". iti loveste atit de iesit din context si contrastant auzul incit uiti repede ca mai devreme ai zimbit si ca ai privit cu interes sa vezi deznodamintul.
Poate nu m-ar fi deranjat nici intonatia lingusitoare de la final si raminea o reclama ok daca nu exista adverbul "prea". Adica s-ar traduce: "bre, e prea ca la tara asta! E neverosimil! La revedere!"